Cum se scrie corect: de mult sau demult

Cei doi termeni din titlu, respectiv „de mult” și „demult”, sunt supuși sistemului de norme în raport cu care se consideră corecte sau incorecte scrierea lor de către utilizatorii limbii române, adică țin, pe scurt, de ortogramă.

De mult sau demult? Cum se scrie corect

Pentru a da o mână de ajutor celor care au dubii cu privire la scrierea într-un singur cuvânt al adverbului „demult” (deoarece asta este ca parte de vorbire neflexibilă, arătând caracteristicile unei acțiuni sau pe cele ale unei stări), cât separat “de mult”,  vom avea în vedere motivația gramaticală (înțeles, elemente componente).

Adverbul are, în general, o structură unitară/eterogenă. Ex.: aici, bine, înainte etc.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Însă, lingviștii susțin că adverbul are și elemente de contact cu aproape toate celelalte părți de vorbire: substantive, adjective, pronume, prepoziție, conjuncție. Cel mai mult se combină cu prepozițiile “pe” și “de”, ca în exemplele din titlul articolului.

1.Demult

„Demult” după alcătuire este adverb rezultat pin contopirea/sudarea prepoziției “de”, care și-a pierdut sensul, cu adverbul “mult”. Căutându-i sinonime, găsim: “cu mult timp înainte”, “de multă vreme”, “odinioară”, “cândva”.

De ex.: Demult erai si tu un mare admirator al romanțelor. Înlocuim pe “demult” cu “odinioară” sau “cândva” și înțelegem de ce îl scriem legat (Odinioară erai și tu un mare admirator al romanțelor);

Nu ti-am mai cântat demult/de multă vreme.

Cred că nu ai mai primit vești de la copilul tău demult/cu mult timp înainte.

Demult/cândva, mergeam împreună la film.

Există situații în care “demult” să intre în componența unei locuțiuni adverbiale, cum este, de pildă, „mai demult” care se poate traduce prin “odinioară” sau “de demult”, egal cu „din trecut”, „de altădată”.

De ex.: Am citit cartea pe care mi-o recomanzi „mai demult”/”odinioară”.

În vremurile “de demult”/”din trecut”/”de altădată” nu existau telefoanele mobile.

2.De mult

Este ca parte de vorbire locuțiune adverbială. Observându-i alcătuirea și înțelesurile, vom ști când va trebui să-l scriem dezlegat. “De mult” este format din prepoziția „de” plus adverbul „mult” (care nu s-au contopit) și este cu sensul “de vreme îndelungată“ (locuțiune adverbială).

De ex.: S-a înnoptat “de mult” (de când s-a înnoptat? de mult/de mult timp/de vreme îndelungată).

Uneori în scris apare si substantivul timp alături de adverbul mult și atunci vă este mai simplu să-l scrieți. Alteori nu apare, dar îl puteți adăuga în gândirea dvs.

Alte exemple edificatoare

Am ținut să vă informez “de mult” că nu e bine ce faceți. Altfel spus, am ținut să vă informez de mult (timp) că nu e bine ce faceți (de când am ținut să vă informez? de mult (timp). Puneți mereu întrebarea de când, ca să fiți mai siguri că l-ați scris bine. La demult legat, întrebarea era doar când?

Nu ne-am mai vizitat “de mult”.

Am impresia că această clădire nu s-a reparat “de mult”/de vreme îndelungată (de când nu s-a reparat clădirea? de mult).

Și o ultimă remarcă. Când “de mult” este însoțit de substantivul „timp”, „mult” devine adjectiv. În cazul în care un elev are de analizat fiecare element component, va spune: “de” este prepoziție, „mult” este adjectiv, iar „timp” este substantiv.