De unde provine cuvântul șmecher. Adevărata origine și semnificație

Cu siguranță, mulți dintre noi am folosit la un moment dat sau încă folosim câteodată cuvântul „șmecher”. Cu toate acestea, nu mulți știu de unde provine acest cuvânt. Află în rândurile următoare ale acestui articol, care este adevărata origine a cuvântului „șmecher” și ce semnificație are de fapt acesta.

De unde provine cuvântul șmecher și ce înseamnă de fapt

Deși este foarte des folosit în limba română, mai ales în rândul tinerilor, cuvântul „șmecher” își are de fapt originile în limba germană. Nu mulți sunt cei care știu că sensul adoptat de limba noastră pentru acest cuvânt este cu totul și cu totul diferit.

În lucrarea „Diversitate lingvistică în româna actuală”, Rodica Zafiu explică câmpul semantic al „șmecheriei”, cuvânt care, după cum afirmă chiar lingvista, „pune sub semnul îndoielii pretențiile lingvistice de a-l încadra și a-l explica”.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Atunci când vine vorba de cuvântul „șmecher” dicționarele limbii noastre fac trimitere la cuvântul din limba germană „Schmecker”( persoană cu gust rafinat potrivit DEX). Cu toate acestea, schimbarea semantică nu este nici atestată, dar nici credibilă.

Termenul „șmecher” este destul de nou

Se pare că acest cuvânt este destul de recent, luând în considerare faptul că prima sa atestare apare într-un dicționar bilingv din anul 1868 (Barcianu). De asemenea, unul dintre primele citate reproduse de dicționare (din Alexandru Vlahuță) spune: „Trebuie să fii șmecher ca să te procopsești în țara noastră”.

„Șmecher pare a face parte din categoria argotismelor intrate în uzul familiar și tot mai puțin marcate stilistic. De fapt, cuvântul își păstrează, în paralel, mai ales ca substantiv, și un uz argotic foarte clar și stabil.

Categoria șmecherilor (în opoziție și în permanentă interacțiune cu cea a fraierilor) e una aproape profesională; o dovadă e dreptul (sau taxa) de șmecher. Cum am văzut, cuvântul intră în componența sau stă la originea unora dintre desemnările limbajului argotic românesc (limba șmecherilor; limba șmecherească; șmechereasca), abilitatea verbală fiind una din trăsăturile esențiale ale prototipului”, explică în lucrarea menționată, prof. Rodica Zafiu.

Ce înseamnă „șmecher”

Pe lângă toate acestea, se pare că termenul „șmecher” are și o familie lexicală bogată. În timp ce „șmecheraș” este depreciativ și minimalizator, verbul „a șmecheri” are mai multe sensuri. De exemplu a șmecheri o anumită persoană sau un lucru are sensul de „a înșela, a falsifica, a truca”. Pe de altă parte, ca pronume reflexiv, „a se șmecheri” înseamnă „a deveni mai abil”, potrivit adevarul.ro.

În ceea ce privește zona de acțiune a șmecherului contemporan, aceasta este marcată de o întreagă rețea lexicală, iar câmpul lexical cuprinde acțiuni generale, cum ar fi: a se descurca, a se învârti, a se orienta, a se prinde, a fenta, a îmbârliga. De asemenea, acesta cuprinde și strategii punctuale (combinații, manevre, mișculații, lipeli); simulări (figuri, trucaje de Buftea, la şto, la ciuciu etc.).

Lingvista Rodica Zafiu mai explică faptul că, în zilele noastre, epitetul „șmecher” este folosit cu toate nuanțele posibile, începând de la disprețul acuzator la mândria autosuficientă.