Misterul navei-fantomă, unde tot echipajul a murit în circumstanțe suspecte. Povestea șocantă

În mai 1947, navele care treceau prin ruta de transport maritim din Straight of Malacca, lângă Indonezia, raportau că au auzit o voce care suna a disperare auzindu-se prin canalele lor de comunicare. Acest lucru părea să fie misterul navei fantomă care urma să dăinuiască vreme de decenii. Pe navă, tot echipajul a fost găsit mort în circumstanțe suspecte. Află întreaga poveste a lui S.S. Ourang Medan.

Misterul navei fantomă nu a fost elucidat nici până astăzi

Vocea îngrozită transmitea că „toți ofițerii, inclusiv căpitanul sunt morți”. Cu aceste cuvinte, nava de marfă S.S. Ourang Medan avea să devină un adevărat mister. De zeci de ani, au circulat povești despre echipajul găsit mort în urma apelului de urgență, fără o cauză evidentă. Mai rău, se spunea că fețele lor erau înghețate de groază, angoasă sau o combinație a celor două.

Medanul nu ar fi fost prima navă care a întâlnit o soartă misterioasă. Una dintre cele mai cunoscute, Mary Celeste, a fost descoperită pe mare, complet lipsită de echipaj, în 1872. Dar ceea ce diferențiază Medanul este că nimeni nu este complet sigur ce s-a întâmplat cu echipajul său sau dacă a fost lansat vreodată.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Originile acestei povești datează din anul 1948, atunci când publicațiile americane tipăreau povestea S.S. Ourang Medan. Scriitorul Win Brooks a oferit o relatare îngrozitoare a călătoriei navei și a soartei uluitoare. Potrivit lui Brooks, Medan era o navă cu aburi de marfă de atunci, în vârstă de 40 de ani, de 5.000 de tone, numele său traducându-se în „Man of Medan” în malaeziană.

După cum se grăbește să sublinieze Brooks, un nume masculin pentru o navă a fost o rupere de la tradiție și ar putea fi interpretat ca un semn al nenorocirii viitoare. Medan trecea prin strâmtoarea Malacca cu 23 de membri ai echipajului, inclusiv un căpitan și un număr de muncitori originari din Indonezia. Nu se știe ce tip de marfă transporta și încotro se îndrepta această navă.

În povestea transmisă de Brooks, un ofițer italian al unei nave a primit un SOS la radioul său: „SOS de la nava Ourang Medan”. Acesta a fost urmat de un mesaj ușor diferit de cel raportat la acea vreme: „Pluțim. Al doilea ofițer a murit pe pod. Căpitanul și inginer-șef au murit în camera de navigație. Probabil întreg echipajul a murit…”.

Aici se afirma că mesagerul a transmis un cod Morse neinteligibil înainte de a continua să spună că: „Sunt pe moarte”. După ce au primit apelul de urgență, salvatorii s-au îndreptat către barcă, călătorie care au finalizat-o în ziua următoare. Când au zărit Medanul, acesta nu se mai mișca, iar aburul nu mai ieșea din coșurile de fum.

Un membru al echipajului de pe nava care a răspuns a încercat să trezească atenția oricui se afla la bord cu un difuzor. Au fost întâmpinați cu tăcere. Urcându-se la bord, bărbații au descoperit cadavrele echipajului împreună cu un câine mort. Operatorul radio, probabil cel care a cerut ajutor, era încă la radio. Niciunul nu părea să fi fost supus vreunei violențe. Corpurile lor păreau că ar fi suferit convulsii, acestea fiind destuld e răsucite.

A fost puțin timp pentru a examina cadavrele pentru indicii. La scurt timp după ce s-au îmbarcat, bărbații au primit ordin să coboare după ce cineva de pe propria navă a observat că un coș de pe Medan părea să ia foc. După ce au coborât, salvatorii au privit cum Medanul a fost zguduit de patru explozii. Înghițit de flăcări, s-a scufundat în apă, luând pentru totdeauna informații despre soarta sa.

Totul poate fi doar o poveste inventată

Nu este ușor pentru o navă să dispară pur și simplu, deoarece călătoriile nautice implică de obicei înregistrări ale plecărilor, opririlor și sosirilor, printre alte dovezi. Primul și cel mai îngrijorător detaliu al poveștii Medan este că nava nu a fost niciodată înregistrată la Lloyd’s Shipping, care ținea evidența navelor.

Dar este cu siguranță posibil ca istoria navei să fi împiedicat o cronologie exactă . „Medan” se referă la o insulă Sumatra, unde este posibil ca nava să fi fost înregistrată. Alții credeau că Medan era o navă olandeză care a fost comandată de pirații indonezieni, care au trecut la transportul de mărfuri ilicite și, prin urmare, ar avea toate motivele să evite documentarea.

La fel de îngrijorător este modul în care, exact, s-a răspândit povestea lui Medan. Potrivit lui Brooks, povestea a apărut din Indonezia înainte de a ajunge în cel mai popular ziar olandez, Elsevier’s Weekly, în ianuarie 1948. Se presupune că această relatare a fost făcută de către ofițerul italian fără nume care făcea parte din echipajul care a răspuns la apelul de urgență. Editorul revistei Elsevier’s a spus că a cumpărat drepturile asupra poveștii bărbatului, precum și o fotografie a unui cadavru găsit pe Medan. Ofițerul, a spus editorul, a dispărut apoi și nu a mai putut fi contactat.

Știrea a circulat apoi în Anglia și Statele Unite cu detalii variate, dintre care și mesajul operatorului de radio. Cele mai timpurii rapoarte britanice despre soarta lui Medan au fost de fapt în jurul anului 1940. În aceste relatări, apelul de urgență a fost similar, dar operatorul radio al lui Medan a abandonat în curând cererea de ajutor medical și a cerut ca o navă de război să vină să-i ajute.

O navă comercială britanică a răspuns și a găsit aproximativ 12 cadavre. Este posibil, a spus un ofițer, să fie mai mulți membri ai echipajului, dar explozia iminentă i-a forțat să abandoneze căutarea. În această povestire, echipajul nu avea fețe înghețate de teroare, iar cererile pentru o „navă de război” ar fi putut implica un atac al piraților.

Pe măsură ce povestea s-a răspândit, cea mai frecventă speculație a fost că nava ar fi fost supusă unei scurgeri de gaze sau de substanțe chimice. Această teorie a fost prezentată într-o broșură germană din 1953 intitulată Das Totenschiff der Südsee („Nava morții în mările de sud”) de un bărbat pe nume Otto Milke, care a scris că cianura de potasiu și nitroglicerina ar fi putut provoca o explozie și au fost, de asemenea, destul de controversate.

Nava în cauză a fost găsită cu o barcă de salvare lipsă. Potrivit lui Brooks existau speculații care afirmau că ar fi existat un supraviețuitor. Acesta ar fi fost găsit în viață pe o insulă din Pacific și ar fi povestit că două gaze s-au amestecat formând un nor toxic mortal. Cu toate că i s-ar fi cerut să nu părăsească nava, acesta a ignorat cerința și astfel a supraveițuit.

După cum a subliniat autorul Medium Michael East în 2020, un nume apare în mod repetat: Silvio Scherli. Scherli a fost cel care a declarat pentru presa olandeză despre navă în 1940, iar Scherli ar fi putut fi și cel care a făcut declarațiile în același an. Dacă Scherli este presupusul ofițer italian, atunci acesta ar fi putut spune o poveste convingingătoare reporterilor, fiind și explicația pentru care el nu a mai putut fi contactat ulterior.