Home » Când, unde, cum » Regele Mihai – 8 momente cheie din viața ultimului suveran al României

Regele Mihai – 8 momente cheie din viața ultimului suveran al României

Manolică Anca / 25.10.2021, 18:32

Pe 25 octombrie 2021 se împlinește un veac de la nașterea ultimului Rege al românilor, Mihai I, omul secolului XX pentru noi românii, singura personalitate autohntonă după Mare Unire care a rămas în istorie ca un făuritor de act salvator pentru popor. Iată momentele cheie din viața ultimului nostru Rege, Regele Mihai I.

Regele Mihai I, cel mai tânăr rege din toată istoria noastră

Regele Mihai s-a născut pe 25 octombrie 1921, la Sinaia, fiind fiul principelui Carol (viitorul rege Carol al II-lea) și al prințesei Elena a Greciei. Din partea tatălui a fost nepotul regelui Ferdinand I și al reginei Maria, iar din partea mamei nepotul regelui Constantin I al Greciei.

A fost, este și va rămâne vreme de mulți ani cel mai puternic model contemporan pentru o politică de stat ruptă de viciile comunismului și ale tranziției, o personalitate vie a politicii și a istoriei deopotrivă, simbolul unei confruntări care a marcat ultimii 70 de ani, cei mai grei din istoria României moderne.

A fost ultimul rege al României, cel mai tânăr din toată istoria, primul și singurul nostru rege care s-a născut în granițele României Mari, cel mai longeviv din istoria omenirii care a supraviețuit 90 de ani de la propria încoronare, ultimul șef de stat care a participat efectiv la cel de-al Doilea Război Mondial.

Momentele cheie din viața ultimului rege al României, Regele Mihai I

  • O copilărie ca „un gol imens”

Viața Regelui Mihai I nu a fost simplă și lipsită de griji niciodată. De fapt, încă de la venirea pe lume viața i-a fost pusă la încercare. Prinţesa moştenitoare Elena avea să treacă printr-un travaliu cumplit, cu complicaţii şi fără pronosticuri prea bune din partea medicilor ca cei doi să poată supraviețui. Și așa avea să îi fie întreaga viaţă, o constantă a încercărilor.

Pruncul Mihai s-a născut ca o speranţă a românilor şi a monarhiei noastre. Regele Ferdinand avea probleme de sănătate, iar Carol al II-lea, fiul care urmă să ajungă pe tron, era cunoscut mai degrabă pentru aventurile sale amoroase decât pentru a se îngriji de țară. Educat şi ocrotit de mama și de bunica sa, Regina Maria, micul Mihai avea să capete o conduită ireproşabilă.

Micul principe, alături de mama și de bunica sa

La nici trei ani, avea să fie părăsit de tată care a fugit cu o altă femeie, Elena Lupescu. Mai apoi, după un puseu de orgoliu, Carol a cerut tronul la care renunţase şi a alungat-o din ţară pe Elena, mama principelui, lăsând în sufletul micuțului „un gol imens”. Peste ani, acesta avea să rezume situaţia astfel: „Când am avut nevoie de o mamă, am avut un tată; și când mi-a trebuit un tată, am avut o mamă”.

  • Regele Mihai, două jumătăţi de domnie

Pe 20 iulie 1927, Ferdinand trecea în neființă, în urma unui cancer de colon. Două săptămâni mai târziu, pe 1 august, un copilaș de nici șase ani, în pantaloni scurţi şi şosete albe, ajungea pe coperta revistei „Time” – era Rege. Un copil atât de mic nu avea cum să conducă o țară, însă micul rege a fost aruncat în jocul politicii româneşti, cu o Regenţă în faţă, compusă din Prinţul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol, patriarhul Miron Cristea și președintele Curţii de Casaţie, Gheorghe Buzdugan.

După nici trei ani, tatăl său revenea de la Paris, cerându-și tronul înapoi și luându-i coroana de pe cap propriului copil. Zece alți zece ani, la începutul lui septembrie 1940, după ce a distrus România Mare, el a plecat din nou. Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia, a jurat atunci credinţă ţării pentru a doua oară.

Așa a ajuns să își asume conducerea unei țări ce era în plin Război Mondial. Era tânăr și fără experiență, pentru că tatăl său nu a știut să îl pregătească pentru viitor. Asta a făcut ca el să se încreadă în mareșalul Ion Antonescu şi să îi cedeze mare parte din puterea decizională.

„Adolescent fiind, am visat uneori să am un tată care să se afle lângă mine, care să mă susţină, care să mă pregătească să-mi slujesc ţara, să domnesc. În locul acestuia, am cunoscut un om care și-a mascat întotdeauna sentimentele, un om ale cărui acte îi dezminţeau făgăduinţele”, a spus Regele Mihai, peste ani buni.

  • Ieşirea din alianţa Axei

Pe 23 august 1944, la ora 22:12, în toate radio-urile răsuna: „Atenţie, lăsaţi aparatele deschise. În curând vom transmite în cadrul Radiojurnalului un comunicat important pentru Ţară”. Era o veste care avea să bucure un popor întreg. Regele Mihai ieșea din umbra lui Antonescu, eliberându-l din funcție cu puțin timp înainte, şi făcea un o „mutare” importantă pentru istoria mondială: ieşirea din alianţa Axei.

„Români, În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea Ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. (…)

Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor Ţării sunt garantate şi vor fi respectate (…)” – era anunțul important de la radio pentru care a fost învinuit regele în ultimii 30 de ani.

Regele Mihai I, în tinerețe
Regele Mihai I, în tinerețe
  • Un gest pentru popor

Din 23 august 1944 și până în 1947, regele a dus o luptă continuă contra comuniştilor, dar una prea fină. Comuniştii dispuneau de mulți ași în mânecă, fapt pentru care nu s-au dat în lături o clipă nici măcar de la ilegalităţi grosolane, precum încălcarea Constituţiei. Cu un puternic simț democratic, regele a apelat și la o decizie radicală: greva regală.

Astfel, în perioada 21 august 1945 – 7 ianuarie 1946, el nu a mai semnat actele Guvernului Petru Groza şi nu a mai primit miniştrii în audienţă, fapt pentru care comuniştii au acţiont în ilegalitate.

„Trebuia să atrag atenţia poporului în ce primejdie se află. Trebuia să mă desolidarizez de orice acţiune a guvernului. Ţinta principală a fost atinsă. Ţara și-a dat seama că n-am nimic de-a face cu comunismul și că lupt împotriva lui. Pe Aliaţii din vest, greva mea i-a deranjat. Şi ei voiau liniște, pentru ca pe fondul liniștii de la noi să-și consolideze relaţiile cu Sovietele.”, a spus Regele Mihai.

În 1946, Guvernul comunist era recunoscut. Au urmat apoi alegerile din noiembrie 1946, care au fost fraudate, și în faţa cărora Regele Mihai nu mai avea niciun as.

  • „Am plecat cu moartea în suflet”

În vreme ce regele era în grevă, la Bucureşti, mii de monarhişti s-au adunat în piaţa din faţa Palatului Regal. Era 8 noiembrie 1945, ziua în care el își celebra onomastica. Deși s-au adunat pentru a-i ura viață lungă monarhului, evenimentul a luat o turnură neașteptată. S-a lăsat cu morți, răniți și arestări. „Cred că puţine popoare s-au lăsat vreodată împușcate ca să-i ureze regelui lor la mulţi ani!”, scria prinţesa Ileana, sora lui Carol al II-lea.

Și a fost ultima manifestaţie pro-monarhistă. Peste numai doi ani, la finele anului 1947, când regele se întoarce de la Londra, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Petru Groza îl aşteptau pregătiți să schimbe istoria. Au avut o singură cerință: abdicarea, sau cei peste 1.000 de studenţi arestaţi în timpul mitingului din noiembrie 1945 aveau să fie împuşcaţi. Nu a trebuit decât ca Regele să semneze o foaie, pentru că abdicarea fusese deja redactată. Regele şi Familia Regală aveau să ia drumul rece al exilului pe 4 ianuarie 1948.

„Peronul era gol, cu excepţia a două rânduri de ofiţeri care străjuiau calea până la vagonul regal. Dar ei nu se aflau acolo pentru a ne da onorul. Stăteau cu spatele la noi, astfel că nu ne puteau vedea. Totuşi, în momentul în care ne-am urcat în vagon, unul dintre ei a întors capul spre mine.

I-am văzut chipul timp de câteva secunde. Plângea ca un copil… Acel soldat cu chip înlăcrimat a fost pentru mine semnul că populaţia rămânea credincioasă Coroanei (…) Am plecat cu moartea-n suflet”, a rememorat, peste ani, regretatul rege.

  • „Nu îi provocaţi, fiţi pașnici, dar demni”

În anul 1989, în timp ce se afla la Versoix, Mihai a fost informat de regele Baudoin al Belgiei că țara noastră dorea să pună capăt comunismului. Onestitatea şi bunul-simţ l-au făcut pe suveran să mai aștepte și să nu se întoarcă la acel moment în țară.

Cu toate că era departe, Regele Mihai le-a fost alături tuturor celor ieșiţi pe străzi. Şi le-a transmis câteva vorbe din suflet. Pe 18 decembrie, la postul Radio Europa Liberă vocea sa spunea:

„Sunt cu gândul și cu sufletul alături de voi, sunt ca și voi îngrijorat când aflu cruzimea cu care reacţionează cei de la Putere atunci când cereţi doar drepturile cele mai elementare și totuși, și totodată, am și aveţi mari speranţe fiindcă luaţi cuvântul, manifestând.

Fiindcă nu vă mai temeţi, fiindcă prin însăși sălbăticia represiunii înţelegeţi și înţelegem cu toţii că le e frică de voi celor de la putere. Manifestaţi pașnic cu lozinci care să le spuie care vă sunt năzuinţele. Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocaţi, fiţi pașnici, dar demni. Cu Dumnezeu înainte!”

  • „Nu v-am uitat niciodată și vă iubesc din toată inima”

După căderea comunismului, Regele a tot sperat că se va întoarce acasă. Pe 12 aprilie 1990, monarhul şi familia au dorit să sărbătorească Paştele în România, însă după ce toate acordurile fuseseră încheiate la nivel oficial, ei au fost întorși din drum chiar de pe aeroportul din Zürich.

În acelaşi an, de Crăciun, regele atingea cu tălpile pământul românesc, după mai bine de 40 de ani. Însă, la numai 20 de kilometri de Pitești, în drum spre Curtea de Argeş, maşina regelui a fost oprită de politiști și li s-a cerut să părăsească de urgență țara. Motivul, au spus ei, intraseră ilegal în ţară, cu paşaport danez.

Abia în anul 1992, Suveranul Mihai I s-a putut bucura de ţara sa, când, cu ocazia Sărbătorilor Pascale, la Putna l-au aşteptat peste 5.000 de suflete. A doua zi, la Bucureşti, un milion ce cetățeni umpleau străzile pentru a-l vedea pe Rege. A avut puterea să zâmbească din nou, după aproape jumătate de secol.

Era acel zâmbet pe care mica principesă Margareta, la numai patru ani, îl căuta. „De ce e tata mereu trist?”, o întrebase pe mama sa, iar Regina Ana îi răspundea, cu tristețe: „Pentru că și-a pierdut ţara”. Cu ochii plini de lacrimi şi cu vocea sugrumată de emoţii, regele a exclamat: „Cu toate că am fost departe de voi mai bine de 45 de ani, nu v-am uitat niciodată și vă iubesc din toată inima!”.

Regele Mihai I și Ana de Bourbon-Parma
Regele Mihai I și Ana de Bourbon-Parma
  • 5 decembrie 2017, ziua în care toți românii au plâns la unison. Ziua în care ne-a murit ultimul rege. Regele Mihai I

5 decembrie 2017 avea să fie una din cele mai triste zile ale țării noatre. A fost ziua în care un întreg popor a plîns la unison pentru moartea ultimului rege al României. Sute de mii de oameni au venit din toate colțurile țării pentru al plânge pe Rege.

S-a stat la coadă zi și noapte pentru a-i aduce un ultim omagiu. Mulţi au văzut o punte tăiată, o plasă de siguranţă ruptă, ultima suflare a speranţei. L-au condus în lungul drum de la Sinaia – Palatul Regal din Bucureşti – Patriarhie, către cel ce avea să fie și ultimul drum, cel către Curtea de Argeş. A reușit ceea ce nu se mai reușise de mult: românii, la unison.

Ultimul drum al Regelui Mihai
Ultimul drum al Regelui Mihai

Relația dintre Regele Mihai și Nicolae Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu, fostul lider comunist al României, a încercat vreme de 42 de ani să compromită casa regală. Pentru asta, el și-a pus oamenii să îl urmărească pe Regele Mihai pentru a afla absolut tot ce făcea. Numai în perioada 1948– 1949, Securitatea a întocmit aproximativ 121 de rapoarte care descriau în detaliu viața suveranului.

Aceste rapoarte erau trimise în țară către Ceaușescu într-un limbaj codat, sub forma unor telegrame. În documentele respective, Regele Mihai a avut trei nume conspirative Leon, Rex și Străinul. Toate aceste rapoarte au fost adunate își incluse în dosarul cu numărul 6069.

Agenții Securității scriau despre ultimul rege al României că era cel mai sărac rege din exil. În plus, Securitatea îi bloca acestuia foarte multe acțiuni, mai ales cele care țineau de participarea la întâlnirile oficiale.

„Este considerat ca fiind cel mai sărac dintre foștii regi, aflați în exil. Nu scrie și nu-și face nici un fel de publicitate. Iar presa străină îl prezintă ca fiind un element muncitor și modest cu evidente preocupări pentru mecanică, automobilism, turism și familie.

Din ultimele date rezultă că nu se bucură de atenție din partea americanilor fapt pentru care organele specializate ale SUA îl supraveghează permanent, îi verifică toate relațiile și îi interceptează atât convorbirile telefonice cât și corespondența”, se arată într-o notă informativă a Securității, din 8 ianuarie 1973, privind „situaţia actuală a lui Mihai de Hohenzollern”.

Potrivit tuturor acestor rapoarte, după exil, Regele Mihai ar fi locuit în Elveția într-o casă închiriată, dar lipsa banilor l-a obligat să se mute împreună cu familia sa în Anglia. Acolo, cuplul regal ar fi închiriat o clădire veche nemobilată, dar care avea o grădină imensă.