Home » Când, unde, cum » Robin Hood de București. Povestea impresionantă a haiducului iubit de toți amărâții. Ce le făcea negustorilor bogați

Robin Hood de București. Povestea impresionantă a haiducului iubit de toți amărâții. Ce le făcea negustorilor bogați

Manolică Anca / 03.08.2021, 10:05
Robin Hood de București. Povestea impresionantă a haiducului iubit de toți amărâții. Ce le făcea negustorilor bogați

Robin Hood de București, haiducul iubit de toți amărâții. Se întâmpla acum aproape 200 de ani, când distanţa ierarhică dintre boieri și tărani şi boieri făcea ca viaţa celor din urmă să fie aspră. Cum l-a pus pe jar și i-a făcut viața amară faimosului General Kiseleff.

Povestea impresionantă a lui Robin Hood de București

În Bucureştiul de altădată bogații făceau legea, puțin dintre săraci având şansa să ducă o viaţă uşoară. Marea majoritate a ţăranilor clăcaşi era sub exploatarea autorităţilor, a boierilor, a ciocoilor arendaşi sau a egumenilor greci. Ioniţă Tunsu era haiducul iubit de toţi amărâţii.

Oltean, născut la începutul anilor 1800, în comuna Optaşi, el a fost paracliser la biserica Sfântul Gheorghe Vechi de pe Calea Moşilor. Era un om frumos, voinic şi inteligent, iar episcopul Ilarion al Argeşului avea gânduri mari cu el, dorind să îl investească cu haina preoţiei.

Lua de la boieri și dădea la săraci

În timpul răscoalei de la 1821, el s-a alăturat voluntar armatei conduse de Tudor Vladimirescu. Trăind momente de umilință văzând „huzurul marilor boieri în comparaţie cu viaţa de mizerie a celor mulţi”, el a lăsat deoparte treburile preoțești, s-a tuns scurt și a format o gașcă de tineri puternici cu care să pornească pe drumul haiduciei.

Ioniţă nu a fost un tâlhar, nu omora şi nu schinguia. Ceea ce lua de la boieri, dădea văduvelor cu copii, oamenilor bătrâni rămași singuri, mamelor care nu aveau cu ce să îşi mărite fetele sau gazdelor sărace pe la care ajungea.

Ioniță Tunsu, desen
Ioniță Tunsu, desen

Ion Ghica, ciuma şi haiducii

Odată cu izbucnirea Războiului ruso-turc din 1828-1829 a început şi ciuma la noi în țară. Boala nemiloasă golea casele, maidanele Bucureştiului fiind pline cu cei care, în ploaie şi frig, îşi aşteptau sfârşitul. Cei bogați, dar şi cei care aveau rude la ţară, au părăsit oraşul.

Marele academician Ion Ghica, prim-minstru în timpul lui Alexandru Ioan Cuza şi al lui Carol I, a povestit despre amintirea din copilărie cu haiducul Ioniţă Tunsu. Dimitrie Ghica, tatăl lui Ion Ghica, și-a luat familia şi s-a refugiat la moşia Ghergani, din judeţul Dâmboviţa, pentru a scăpa de ciuma din oraş. Aici, la umbra unui stejar foarte vechi, şi-a aranjat sufrageria de vară, în aer liber.

Într-o seară, haiducul l-a chemat la poartă și l-a avertizat. Temut de toţi boierii, Tunsu nu fura de la oricine „coane Tache, nu mai mânca seara acolo, că ni-e drumul uneori pe aci şi văzându-te la masă le faci poftă baieţilor. Să nu mă pomenesc odată că face unul vreo boroboaţă”.

Robin Hood de București, spaima tuturor

Nu a trecut mult și generalul rus Pavel Kiseleff (care era pe atunci în fruntea Ţării Româneşti) a fost informat de faptele lui Tunsu si i-a dat ordin ministrului de Interne, Iordache Filipescu, sa îl prindă cât mai repede. Numai că socoteala de la minister nu s-a potrivit cu cea din târg.

Ioniță și ceata lui l-au pândit pe Kiseleff la un popas între București și Târgoviste, dar nu l-a împușcat, deși ar fi putut face asta foarte ușor. Ulterior, haiducul i-a scris generalului: „Capul excelenţei tale a fost astăzi în gura puştei mele. N-am voit să te omor, căci omoram pe un părinte iubit de ţară. Astfel te rog şi eu, ca să porunceşti gonacilor care mă urmăresc să nu mă omoare când mp vor prinde, căci eu n-am omorât pe nimeni”.

Supărându-se și mai tare, Kiseleff a dat ordin sa fie prins, dar să nu fie omorât. Generalul a promis o recompensă de 1.000 de galbeni si scutirea de la plata impozitelor celui care îl va trăda pe Tunsu. Iar cel care l-a trădat a fost chiar finul său, în care avea o încredere oarbă.

Așteptați la podul Grozăvești, haiducii au fost prinși într-o ambuscadă și împușcați. Ioniță si alti doi, răniți, s-au aruncat în apa Dambovitei. El a fost găsit mai mult mort decât viu de aghiotanții lui Kiseleff și dus la medici. Acesta a murit spre dimineață, în chinuri teribile. Avea numai 32 de ani.