Săruturi și sărutări? Cum se scrie corect și de ce

Comunicarea prin limbaj presupune o grijă deosebită pentru evitarea sau înlăturarea unor greșeli. Pentru că o condiție ca exprimarea să fie îngrijită, poate chiar prima, este corectitudinea, potrivirea/concordanța cu regulile stabilite. Firește că evitarea greșelilor nu poate însemna decât capacitatea unui vorbitor de limbă română de a putea alege între două sau mai multe variante exact pe cea corectă.

Cum se scrie corect: Săruturi și sărutări?

În cazul de față, avem spre analiză două substantive simple, ambele la numărul plural, dar de genuri diferite. Unul este neutru, celălalt este feminin. Vom fi nevoiți să renunțăm la una dintre forme pentru a forma pluralul substantivelor sărut și sărutare? Prin urmare, pronunțăm și scriem doar săruturi sau și sărutări? Credem că acel și așezat între ele vă poate fi de folos. Nu este un „sau” care să vă determine să alegeți. Folosim și alte argumente, astfel încât să nu vă temeți de niciunul dintre cei doi termeni.

În orice dicționar sau îndreptar orotografic și ortoepic, pentru numărul singular vom descoperi două forme denumind acea atingere ușoară cu buzele în semn de dragoste, afecțiune, respectiv sărut și sărutare, fiecare cu mai multe sinonime, expresii, sensuri figurate etc. Să le luăm pe rând.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Săruturi

Pluralul acestui substantiv, care lesne se observă că s-a format de la „sărut”, un derivat regresiv ce vine de la verbul „a săruta” căruia i s-a suprimat afixul „a” și căruia i s-a adăugat „-uri”, ne face să folosim metoda obișnuită pentru alte substantive de genul neutru, cum ar fi, de pildă, „un salt- două salturi”. Acest „-uri” lipit de „sărut” ne-a dat pluralul de care vorbim „săruturi”.

De ex. Am văzut un film romantic cu multe săruturi.

Mai staționăm puțin la substantivul neutru, singular, sărut și la verbul săruta, pentru a le folosi și în anumite expresii:

A fura (cuiva) un sărut sau a-i săruta (cuiva) cununiile, cu sensul de a ajunge să vadă pe cineva căsătorit.

De ex. Am reușit să-i fur copilașului un sărut și nu s-a supărat.

De asemenea, oferim și sinonime ale lui sărut: pupat, țucat, pupic în limbajul copiilor.

Sărutul poate fi folosit în unele culturi ca formă de salut. Cel mai popular gest de curtoazie îl reprezintă sărutatul mâinii.

În biserica catolică se sărută crucea, rozariul, mâna, inelul sau piciorul preotului, episcopului etc., iar în biserica ortodoxă sărutul este un element ritual foarte des întâlnit. Se sărută crucea, icoanele, mâna și haina preotului, podeaua. În unele credințe populare și superstiții, se sărută unele obiecte sau talismane cu scopul de a aduce noroc celor ce cred în ele.

Sărutări

Este, de asemenea, o formă de plural pentru substantivul feminin „sărutare”. Și el s-a format de la „sărut” plus „are”. De fapt, tot de la verbul a săruta. Popular, sărutării îi spunem pupare, pupătură, țucare, guriță etc. Și aici utilizăm formula pentru feminin „o sărutare-două sărutări”.

Vin apoi din urmă și expresiile a da cuiva o sărutare/sărutări sau forma învechită: a da lumii veșnica sărutare. Mai interesant ni se pare faptul că de la sărutare, atunci când ea este insistentă, de lungă durată, apare și varianta „sărutătură”, evident cu pluralul „sărutături”.

De ex. De când nu ne-am mai văzut sărutătura ta mi-a reamintit de năzdrăvăniile din copilărie.

Folosiți cu încredere ambele forme de plural, fiind atenți doar la genul celor două substantive.

Ileana Mlădinoiu