Viața în lagărul de la Auschwitz, considerat iadul pe pâmânt. De ce a fost ales acest loc. Peste 1,1 milioane de oameni au fost uciși

Auschwitz, cunoscut și sub numele de Auschwitz-Birkenau, a fost deschis în 1940 și a fost cel mai mare dintre lagărele de concentrare și de exterminare naziste. Situat în sudul Poloniei, Auschwitz a servit inițial ca centru de detenție pentru prizonierii politici, dar a evoluat într-o rețea de lagăre în care evreii și alți inamici percepuți a fi ai statului nazist au fost exterminați, adesea în camere de gazare, sau folosiți ca sclavi. Cum arăta viața în lagărul de la Auschwitz.

Auschwitz, geneza lagărelor morții

După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Adolf Hitler (1889-1945), cancelar al Germaniei din 1933 până în 1945, a pus în aplicare o politică care a ajuns să fie cunoscută sub numele de „Soluția finală”. Era hotărât să izoleze evreii din Germania și din țările anexate de naziști, supunându-i la violențe și acte dezumanizante.

Ulterior, a devenit convins că „problema sa evreiască” va fi rezolvată doar prin eliminarea fiecărui evreu de pe domeniul său, alături de artiști, educatori, romi, comuniști, homosexuali, handicapați mintal și fizic și alte persoane considerate nepotrivite pentru a trăi în Germania nazistă.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Pentru a îndeplini această misiune, Hitler a ordonat construirea de lagăre ale morții. Spre deosebire de lagărele de concentrare, care existau în Germania încă din 1933 și care erau centre de detenție pentru evrei, prizonieri politici și alți inamici ai statului nazist, lagărele morții au fost create cu unicul scop de a ucide evrei și alți „indezirabili”, în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Holocaust.

Auschwitz, cel mai mare dintre lagărele morții

Auschwitz, cel mai mare și, probabil, cel mai notoriu dintre toate lagărele de exterminare naziste, a fost deschis în primăvara anului 1940. Primul său comandant a fost Rudolf Höss (1900-1947), care a ajutat anterior la conducerea lagărului de concentrare Sachsenhausen din Oranienburg, Germania.

Auschwitz era situat pe o fostă bază militară în afara Oswiecim, un oraș din sudul Poloniei, situat lângă Cracovia, unul dintre cele mai mari orașe ale țării. În timpul construcției, toate fabricile din apropiere au fost însușite, iar cei care locuiau în zonă au fost expulzați cu forța din casele lor, care au fost imediat distruse.

Locul a fost considerat unul ideal pentru un lagăr de exterminare. În primul rând, era situat aproape de centrul tuturor țărilor ocupate de Germania pe continentul european. Pe de altă parte, se afla în imediata apropiere a șirului de linii de cale ferată folosite pentru a transporta deținuții către rețeaua de lagăre naziste.

Viața în lagărul de la Auschwitz sau iadul pe pământ

Până la mijlocul anului 1942, majoritatea celor trimiși de naziști la Auschwitz erau evrei. La sosirea în lagăr, deținuții erau examinați de medicii naziști, iar celor considerați inapți pentru muncă, inclusiv copiilor mici, bătrânilor, femeilor însărcinate și infirmilor, li se ordona imediat să facă dușuri.

De fapt, băile spre care se îndreptau erau niște camere de gazare deghizate. Odată ajunși înăuntru, deținuții erau expuși la gazul toxic Zyklon-B, după care arși în cuptoare crematorii. Indivizii marcați ca fiind inapți pentru muncă nu au fost niciodată înregistrați oficial ca deținuți în lagărul de la Auschwitz, motiv pentru care nu se poate ști cu exactitate numărul real de vieți pierdute în lagăr.

În cazul prizonierilor care au scăpat inițial de camerele de gazare, un număr nedeterminat a murit din cauza surmenajului, a bolilor, a alimentației insuficiente sau a luptei zilnice pentru supraviețuire în condiții de viață brutale. Execuții arbitrare, tortură și răzbunare, de asta aveau parte zilnic prizonierii, în fața altor prizonieri.

Experimentele medicale imumane ale lui Josef Mengele

Ba mai mult, unii dintre ei au fost supuși unor experimente medicale inumane. Autorul principal al acestor cercetări barbare a fost Josef Mengele (1911-79), un medic german care a început să lucreze la Auschwitz în 1943. Doctorul, care a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Îngerul morții”, a realizat o mulțime de experimente pe deținuți, fiind torturați fără milă.

În încercarea de a studia culoarea ochilor, a injectat ser în globii oculari a zeci de copii, provocându-le dureri teribile. De asemenea, în încercarea de a obține „gemeni uniți”, Josef Mengele îi cosea laolaltă. Nu mai puțin de 3.000 de gemeni au fost folosiți pe post de cobai de către doctorul psihopat, iar doar 200 dintre aceștia au supraviețuit. Mai mult, a injectat cloroform în inimile unor gemeni pentru a determina dacă ambii frați vor muri în același timp și în același mod.

27 ianuarie 1945, ziua eliberării din iad!

În ianuarie 1945, odată cu apropierea armatei sovietice, oficialii naziști au ordonat abandonarea lagărului și au trimis aproximativ 60.000 de prizonieri în marș forțat spre orașele poloneze Gliwice sau Wodzislaw, aflate la aproximativ 50 de kilometri distanță. Mulți dintre ei au murit pe drum, iar cei care au reușit să ajungă au fost trimiși în trenuri spre lagărele de concentrare din Germania. De asemenea, nu au uitat să distrugă dovezile ororii care avuseseră loc acolo. Clădirile au fost dărâmate, aruncate în aer sau incendiate, iar înregistrările au fost distruse.

Când armata sovietică a intrat în lagărul de la Auschwitz la 27 ianuarie, a găsit aproximativ 7.600 de deținuți bolnavi sau extrem de slabi, care fuseseră lăsați în spatele sârmei ghimpate. De asemenea, eliberatorii au descoperit mormane de cadavre, sute de mii de haine și perechi de pantofi și șapte tone de păr uman care fusese ras de pe deținuți înainte de lichidarea lor.

Potrivist History, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945), arată estimările, între 1,1 și 1,5 milioane de persoane, în marea lor majoritate evrei, au murit la Auschwitz în anii de funcționare. Se estimează că între 70.000 și 80.000 de polonezi au pierit în lagăr, împreună cu 19.000-20.000 de romi și un număr mai mic de prizonieri de război sovietici și alte persoane.