Cu toții învățăm la școală, în clasele primare despre cacofonie și evitarea acesteia însă, chiar și așa, sunt multe persoane care nu știu ce este cacofonia. Află de unde provine și cum poate fi evitată.
Potrivit DEX, cacofonia este sonoritatea supărătoare a unor silabe alăturate și de cele mai multe ori, tenta acesteia este una vulgară. De multe ori, unii dintre noi folosim o virgulă între cele două silabe dar acest procesr nu este unul eficient, astfel că nu este recomandabil, cu atât mai mult cu cât, în vorbire, sunetele respective sunt asociate în continuare.
Cacofonia reprezintă un neologism care este format la bază din două cuvinte grecești și anume ”kakos”, care se traduce prin ”rău, urât” și cuvântul ”phone” care poate fi tradus prin ”sunet”. Chiar dacă în foarte multe dintre exemple, asocierea celor două silabe este una nepotrivită, având o sonoritate care ”zgârie urechea”, puțini știu faptul CĂ CAcofonia nu este interzisă în limba română.
[rssfeed id='1612173855' template='list' posts=2]Explicația din spate are la bază faptul că aceasta nu încalcă nici o regulă gramaticală, astfel că este permisă. Antonimul cacofoniei este eufonia, care se poate traduce prin succesiune armonioasă de sunete, efect auditiv plăcut. Chiar și așa, norma literară condamnă folosiea lui ca și sau a lui ca, virgulă în schimbul evitării cacofoniilor, cu atât mai mult când, acest pericol este inexistent.
Astfel, în constucțiile de tipul ” ca și consilier/ ca, virgulă, consilier”, ele pot fi înlocuite prin construcții directe precum ”a fost numit consilier” sau ”l-a luat drept consilier” ori ”în calitate de consilier”. Această construcție care este atât de condamnată are și câteva excepții de la regulă.
Unele cacofonii sunt acceptate pe baza faptului că evitarea lor este dificilă sau imposibilă. Dintre cacofoniile acceptate în limba română se numără Ion Luca Caragiale, Bierica Catolică, banca comercială, tactica cavalerească, epoca capitalistă, fizica cuantică, muzica corală, marcă comunitară, ordinea juridică comunitară, politica comună, notifică comisiei.
Poți evita cacofoniile modificând construcția sintactică. Folosirea cuvântului virgulă sau a structurii „ca și” în loc de „ca” este, pe lângă faptul că este nerecomandată, inutilă. Evitarea poate fi făcută prin intermediul câtorva părți de vorbire cum ar fi: decât, drept, faptul că, asemenea, întrucât, articole proclitice ori, prin simpla reformulare a enunțului.
Această teamă de a nu produce o cacofonie stă la baza apariției unor greșeli, astfel că vorbitorii de limbă română comit unele erori folosind expresii precum ”ca copil, îmi plăcea să mă joc în grădină”, Pentru a putea evita această greșeală, cei mai mulți folosesc în mod grești expresia ”ca virgulă copil”. Totuși, forma corectă a acestui exemplu poate fi exprimată prin ”fiind copil, îmi plăcea să ma joc în grădină”.
Specialiștii în lingvistică recomandă ca, pentru a evita o cacofonie, cea mai simplă metodă constă în reformularea frazei sau a propoziției, utilizând sinonime ale cuvintelor care formează sunetul deranjant. Dicția și vorbirea îngrijită presupun evitarea tuturor formelor dezagreabile din punct de vedere sonor. O cacofonie nu se evită niciodată prin introducerea lui și sau, cu atât mai puțin, printr-o virgulă spusă sau scrisă.