Cum să identifici ciupercile otrăvitoare și care sunt astfel de ciuperci prezente pe teritoriul României

Ciupercile au avut un rol important în alimentația omului din vremuri străvechi, preistorice, alături de fructe și rădăcini, atunci când el era doar „culegător”. Probabil că prima formă de prelucrare a ciupercilor- la început le consuma crude- a fost friptul pe pietre încinse, apoi fiertul. S-a ajuns apoi la adevărate delicii gastronomice, ce satisfac cele mai rafinate gusturi, ele stând la loc de cinste chiar pe mesele împăraților.

Când și unde găsim ciuperci comestibile

În țara noastră, ciupercile comestibile se găsesc peste tot la câmpie, deal și munte.

Mediul optim de creștere și valorificare a lor s-a dovedit a fi pădurea, pentru că oferă din belșug substrat de cultură bogat în substanțe hrănitoare, umiditate și temperatură propice germinării sporilor, dezvoltării și fructificării miceliului.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Cum se recunosc ciupercile comestibile de cele otrăvitoare

Întrebarea dacă se pot deosebi cu certitudine ciupercile bune de mâncat de cele otrăvitoare a fost pusă dintotdeauna, iar specialiștii ne asigură că da. Se bazează pe existența unor caractere vizibile, diferențiate și ușor de identificat pentru fiecare specie.

Cu toate acestea, ciupercile otrăvitoare prin toxinele ce le conțin au determinat unele analize empirice, socotite infailibile, asupra comestibilității ciupercilor.

Astfel se cufunda în apa în care fierbeau ciupercile o linguriță de argint sau se fierbea odată cu ciupercile o coajă de ceapă. Dacă lingurița sau coaja de ceapă se înnegreau, se aruncau ciupercile socotite ca fiind otrăvitoare.

Schimbarea culorii cărnii ciupercilor nu este un procedeu pentru a vă lămuri dacă ele sunt toxice. Modificarea culorii se datorează oxidării substanțelor colorante ce intră în compoziția chimică a ciupercilor.

Ciuperci otrăvitoare de pe teritoriul României

Pentru a ilustra mai bine care este aspectul principalelor specii de ciuperci din flora spontană sau ale celor cultivate, vă prezentăm 5 dintre cele mai otrăvitoare ciuperci.

1.Buretele viperei

Științific i se spune Amanita phalloides și conține una dintre cele mai ucigătoare toxine- faloidina. Poate distruge sistemul nervos și ficatul încât niciun tratament medical nu mai poate salva bolnavul de la moarte.

Cum o identificăm. În general, ciupercile se pot recunoaște după formă, culoare, miros, după locul unde cresc și substratul pe care cresc. Totuși, în unele stadii de creștere, de regulă în stadiul tânăr, forma ciupercilor comestibile poate fi asemănătoare cu a celor otrăvitoare.

Este și cazul ciupercii buretele viperei care se poate confunda când iese din sol cu crăița sau cu ciuperca albă de pădure având tot forma unui ou alb. Prin urmare, se recomandă a nu se recolta decât ciuperci bine cunoscute și verificate ca fiind comestibile.

Dintre acestea, numai ciupercile tinere tari, sănătoase și cu miros plăcut. Ciupercile bătrâne, moi, cu miros dubios nu trebuie recoltate, fiindcă prin îmbătrânire substanțele proteice se alterează devenind toxice pentru organism.

2.Buretele panterei

Denumirea științifică este Amanite Panthere. Pălăria de culoare gri-maroniu, chiar măslinie, este dungată pe margini. Mai întâi convexă, devine plată pe măsură ce îmbâtrânește. Poate atinge 10-12 cm în diametru.

Particularitatea sa este că în mod regulat este presărată cu fulgi albi mici care seamănă cu picături de lapte, care pot dispărea cu ușurință atunci când sunt mâncate de melci sau alte animale mici din pădure (de unde și pericolul de a confunda această ciupercă cu o altă specie.

Piciorul este destul de lung și-i dă un aspect subțire. De asemenea, este alb, fără dungi, cu un inel membranos ce poate fi ușor dislocat deoarece este foarte fragil.

Această ciupercă nu trebuie nici măcar atinsă, deoarece este foarte toxică, ba chiar mortală. Provoacă grave tulburări digestive care necesită tratament de urgență în spital.

Ingerarea ei provoacă convulsii și tulburări neurologice ce duc până la moarte (cresc tensiunea și frecvența ritmului cardiac). Amanite pantere poate fi confundată cu două ciuperci comestibile (amanita groasă/îndesată și amanita roșiatică).

3.Hribul ţigănesc

Hribul ţigănesc se întâlneşte numai în pădurile de foioase, are un picior gros şi bombat de culoare roşie la bază şi galbenă spre partea superioară. Pălăria este destul de mare de culoare alb-cenuşie, carnea este albă sau galben deschis, iar atunci când se taie se albăstreşte imediat în contact cu aerul.

Consumată, produce tulburări gastrointestinale cu dureri mari ce pot dura chiar şi o săptămână. Dacă vă intoxicați cu hrib țigănesc, mergeți de urgență la medic.

4.Muscariţa

Muscariţa/Amanita muscaria creşte atât în pădurile de foioase, cât în cele de răşinoase din ţara noastră. Are un picior gros, cilindric, bulbos în pertea inferioară, de culoare albă, o pălărie destul de mare cuprinsă între 10-20 cm de culoare roşu aprins, lamele albe, dese, uneori cu nuanţe de galben. Carnea este albă, doar în partea superioară este portocalie.

Acidul ibotenic conținut de muscariță este o toxină foarte periculoasă. Simptomele ce apar sunt: somnolenţa, agitaţia, halucinaţiile, stări de vomă.

5.Buretele pestriţ

Buretele pestriţ/Amanita pantherina este o ciupercă ce poate crește de la câmpie până la munte, în păduri de foioase, dar şi de răşinoase. Apare la sfârşitul verii şi începutul toamnei. Piciorul este gros, înalt de 10 cm, cilindric, îngroşat la bază şi înfipt într-o volvă albă.

În partea superioară are un inel de culoare albă, carnea este moale, fără miros, cu gust dulce. La început, pălăria este ca un clopot, cu lamele albe, dese şi libere. Simptomele intoxicaţiei sunt: greţuri, vărsături, halucinaţii, delir, convulsii, comă.

Primul ajutor în caz de otrăvire cu ciuperci

În caz de otrăvire sau intoxicație cu ciuperci, trebuie anunțat medicul care va spitaliza bolnavul. Până la sosirea lui se dau bolnavului apă, ceai, lapte cald în cantități mari, i se fac frecții uscate sau cu alcool camforat sau oțet.