Care este pluralul lui ceață. Cum se spune corect

Substantivele, adjectivele, pronumele, verbele au singular și plural, după cum bine știți. Singularul exprimă unitatea, în timp ce pluralul exprimă multitudinea. Un cuvânt la plural se referă în principiu la mai multe ființe, mai multe obiecte sau mai multe noțiuni. Totuși, unele substantive singulare, numite substantive colective, pot reprezenta mai multe ființe sau mai multe obiecte.

Care este pluralul cuvântului ceață

Opoziția de număr singular versus plural este marcată prin desinențe/terminații care, în majoritatea cazurilor sunt categorice, pentru că nu admit niciun fel de contrazicere. Fie că sunt variabile, cum ar fi elev-elevi, colibă-colibe, avion-avioane (am luat câte un exemplu pentru fiecare gen) sau invariabile: ochelari, icre etc. cu aceeași formă de singular sau de plural.

Gramatica limbii române vorbește despre opoziția de număr, ținând cont de clasa din care fac parte părțile de vorbire, mai exact de genul acestora. Un exemplu îl constituie cuvântul „ceață”, care la singular, după cum observați, are terminația -ă. De aceea, este de aflat cum va forma pluralul acest substantiv de genul feminin: „ceți” sau „cețuri”?

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Cum se spune corect

Ceață este substantiv de genul feminin nearticulat, desemnează un fenomen al naturii, are ca sinonime cuvintele negură, negureață, pâclă, aburi, vapori, dacă ne gândim la sensul propriu al lui.

De ex. Ceața acoperă vârful muntelui.

În sens figurat, lipsa de claritate poate fi numită și ceață, termen folosit în limba română pentru a face referire la dificultatea de a putea exprima sau gândi corect sau la faptul că cineva nu poate vedea clar un anumit obiect, are vederea în ceață sau împăienjenită. Se trage din latinescul caecia. Și tot cu sens figurat ceața este stratul fin care acoperă, ca o brumă, unele fructe- prunele, strugurii.

Am explicat sensurile cuvântului ceață, acum va trebui să-l utilizăm la plural, că, până la urmă, acest aspect vă interesează.

Extragem prima strofă din poezia „Strigătul muntelui” din volumul „Chipul iubirii”, semnat de poetul craiovean Daniel Vișan-Dimitriu: „Când ceţurile toamnei se ridică/Şi soarele pătrunde prin fereşti,/Tu te ridici, desculţă,-aşa cum eşti,/Iar trupul tău visarea mi-o complică”.

Din exemplul de mai sus, reiese că pluralul lui „ceață” este „cețuri”, desigur articulat aici cu articolul hotărât -le. Desinența -ă se schimbă cu desinența -uri.

În concluzie, substantivul ceaţă nu are forme duble de plural, astfel încât să putem spune o ceață două ceți, ci numai o ceață două cețuri, aşa cum le formăm la cratiță-crătițe-cratițe sau la uliță-ulițe-uliți, unde norma literară le recomandă datorită caracterului regional al pluralului.

Exemplele pot continua cu: alamă-alămuri, ceartă-certuri, gheață-ghețuri, care sunt tot de genul feminin. Deși știam că, în general, neutrele primesc desinența -uri (un pod două poduri), în afară de -e (un vis-două vise/visuri), iată că și clasa femininelor acceptă în unele cazuri doar desinența -uri.

Mai este necesar să vă amintim de diacritice, atunci când scrieţi, ca să nu ajungeţi la ceată. Într-adevăr, ceată are pluralul cete, numai că ceată înseamnă: grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei în vederea unui scop comun; grămadă de animale (de același fel); trupă înarmată și organizată, având ca etimologie četa din slava veche.