Home » Life & Style » Cât de mare era, de fapt, Ștefan cel Mare. Adevăruri nerostite și mituri spulberate despre domnitorul Moldovei

Cât de mare era, de fapt, Ștefan cel Mare. Adevăruri nerostite și mituri spulberate despre domnitorul Moldovei

Bucur Ioana / 28.10.2020, 10:25
Cât de mare era, de fapt, Ștefan cel Mare. Adevăruri nerostite și mituri spulberate despre domnitorul Moldovei

Ce diferențe sunt între legenda și omul Ștefan cel Mare? Istoricii au dezvăluit adevăruri nerostite despre domnitorul Modovei. Cu câte femeie s-a iubit și cât de mare era, de fapt, Ștefan cel Mare?

Adevăruri nerostite despre Ștefan cel Mare: înfrângeri zdrobitoare pe câmpul de luptă, un portret ce nu avea nicio legătură cu chipul domnitorului și o listă scurtă de cuceriri amoroase  

Ștefan cel Mare a fost domnitorul Moldovei între 1457 și 1504. Timp de 47 de ani, faptele de vitejie și victoriile lui amoroase s-au transformat din adevăruri istorice în mituri. „Domnitorul care nu a pierdut nicio bătălie” a suferit, de fapt, cinci înfrângeri zdrobitoare, una dintre ele, în fața vărului său, Vlad Țepeș. Un alt mit spulberat de istorici este cel al sutelor de amante și…amanți care ar fi trecut prin patul său. Cu toate că primele tablouri și sculpturi ce îl înfățișează pe Ștefan cel Mare au apărut abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, adevăratul chip al domnitorului apare pe o pagină roasă de timp a unei cărți ce se află și astăzi la Mănăstirea Humorului. Diferențele sunt uriașe.

Cât de mare era, de fapt, Ștefan cel Mare?

Imaginile din manualele de istorie sunt departe de adevăr. Adevăratul chip al lui Ștefan cel Mare este ilustrat, chiar din perioada domniei sale, în Tetraevangheliarul de la Mânăstirea Humor (1474), unde se află şi astăzi. Acolo, Ștefan cel Mare apare ca un om scund, subțire, evlavios, îmbrăcat cu o manta domnească împodobită cu pietre prețioase și semiprețioase, cu o coroană voievodală pe cap.

Adevărul despre viața lui Ștefan cel Mare
Adevărul despre viața lui Ștefan cel Mare

Ștefan cel Mare, „domnitorul cu sute de amante”, s-ar fi iubit cu o pescăriță

Se crede că prin patul lui Ștefan cel Mare ar fi trecut sute de femei și, potrivit unora, chiar și bărbați. Mai mult mit decât adevăr. Scrisorile de la Curțile domnești de la Iași, Vaslui, Roman, Bacău etc. susțin faptul că domnitorul a avut iubite și ibovnice în toate ținuturile Moldovei, însă numărul lor este mult exagerat. Seara, după ce își îndeplinea treburile administrative și politice din locurile în care poposea, Ștefan cel Mare cerea să i se aducă ibovnice. Însă nu există nicio mențiune că femeile ar fi intrat și în dormitorul său, potrivit Adevărul. În timpul vieții sale, s-a căsătorit de patru ori, dar o singură dată din dragoste. Prima lui soție, Marușca, cu care s-a căsătorit în 1457, nu provenea dintr-o familie importantă. Celelalte trei soții ale lui Ștefan cel Mare au fost Evdochia de Kiev (1463), Maria de Mangop (1472) şi Maria Voichiţa (1480).

Cât despre amantele lui Ștefan cel Mare, doar două apar în izvoarele istorice. Este vorba despre Călțuna din Brăila, femeie căsătorită și de moravuri ușoare, și Maria din Hârlău, o pescăriță.

Ștefan cel Mare a suferit o înfrângere zdrobitoare pe câmpul de bătălie, în fața lui Vlad Țepeș, vărul său: „Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare la statu, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat

Un alt mit spulberat despre Ștefan cel Mare este acela că ar fi câștigat toate bătăliile purtate. Adevărul este că domnitorul Moldovei a suferit cinci înfrângeri zdrobitoare. În 1462, pe 22 septembrie, Ștefan cel Mare pierdea în timpul asediului de la cetatea Chiliei în fața muntenilor și lui Vlad Țepeș, vărul său. În iulie 1476 este înfrânt în lupta cu turcii de la Războieni-Pârâul Alb (jud. Neamţ). Pe 15 iulie 1484 pierde cetatea Chiliei (azi în Republica Moldova) în lupta cu turcii. Pe 9 august 1484 pierde în faţa turcilor şi Cetatea Albă. O nouă înfrângere în faţa turcilor a suferit-o pe 16 noiembrie 1485, când a încercat să recucerească Chilia.

Ștefan cel Mare nu a avut sute de amante
Ștefan cel Mare nu a avut sute de amante

„Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare la statu, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omoria fără giudeţiu. Amintrilea era om intreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi şi unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie era meşter, unde era nevoie însuşi se viriea, ca vazându-l al săi, să nu să îndărăptieze şi pentru aceia raru războiu de nu biruia. Şi unde biruia alţii, nu perdea nădejdea, ca ştiindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui, şi feciorul său, Bogdan Vodă, urma lui luasă, de lucruri vitejeşti, cum se tâmpla din pom bun, roadă bună iase. Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi ca după un părinte al său, că cunoştiiau toţi că s-au scăpatu de mult bine. Ce după moartea lui, până astăzi îi zicu sveti Ştefan Vodă, nu pentru sufletu, ce iaste în mâna lui Dumnezeu, că el incă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, care niminea din domni, nici mai nainte, nici după aceia l-au agiunsu. Fost-au mai înainte de moartea lui Ştefan Vodă într-acelaşi anu iarna grea şi geroasă, câtu n-au fostu aşa niciodinioară şi decii preste vara au fostu ploi grele şi puhoaie de apă şi multă înecare de apă s-au făcut.” – Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei.