Cine a fost Grigore Antipa și cum a ajuns să-i poarte numele un muzeu. Viața și activitatea celebrului savant

Personalitate științifică de excepție, apărător al Deltei Dunării și al biodiversității, Grigore Antipa (1867-1944) a fost zoolog, ihtiolog, hidrobiolog, economist, oceanolog, muzeolog, autor al unor concepţii moderne în domeniul ecologiei, biosociologiei, bioeconomiei biosferei. Totodată, este întemeietorul Muzeului Naţional de Istorie Naturală din Bucureşti, care îi poartă numele.

Cine a fost Grigore Antipa. Viața și activitatea celebrului savant

S-a născut la Botoșani unde și-a petrecut copilăria într-o familie cu tată avocat, dar care a murit când Grigore avea doar doi ani. Cartierul era locuit de evrei și armeni de la care a învățat alte limbi și culturi.  La șapte ani, Grigore Antipa a rămas orfan de ambii părinți. Mama sa, Zoe Antipa, a avut febră tifoidă și a pierdut lupta cu boala. Împreună cu fratele vitreg, Grigore a rămas în grija fratelui acesteia, Panaite Șendrea, după cum relatează historia.ro

Grigore Antipa a urmat cursurile institutului particular „Mărgineanu” din orașul natal, după care se va îndrepta către cea mai bună școală din acel timp, respectiv Institutul Academic din Iași, întemeiată de majoritatea celor din „Junimea”, cum ar fi Titu Maiorescu, Petre Missir, A.D. Xenopol, Petru Poni.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

A obținut o bursă și a studiat la Universitatea Jena din Germania, alături de celebrul profesor și biolog Ernst Haeckel, cel care a pus bazele studiului ecologiei. Antipa a fost unul dintre cei mai străluciți studenți ai profesorului menționat, marele promotor al darwinismului. Mai apoi și-a continuat cercetările științifice în Franța și Italia, perioadă din care datează un studiu asupra evoluției timusului la pești.

Cine a avut un impact major asupra dezvoltării profesionale

Însă, impactul major asupra dezvoltării profesionale a lui Grigore Antipa l-au avut geologul Grigore Cobălcescu, chimistul Petru Poni, A.D. Xenopol, profesor de istorie și Petre Missir, profesor de economie politică. În apropierea insulei Capri din Italia, Antipa a descoperit o nouă specie de meduză fixă, Capria sturdzii.

Consacrându-se studierii Dunării şi Mării Negre, participând în 1893 la o expediţie în jurul acestei mări, expediţie organizată de ţările riverane şi care a durat nouă luni, l-a determinat pe Regele Carol să-i pună la dispoziţie crucişătorul „Elisabeta”. Astfel a întreprins primele cercetări de biologie marină. Dar cele mai importante rezultate au fost obţinute în domeniul hidrobiologiei, Antipa fiind considerat ca un precursor, în acest domeniu, atât în ştiinţa românească, cât în cea mondială.

În 1932, Grigore Antipa are meritul de a fi înființat Institutul Biooceanografic din Constanţa, cu două rezervaţii şi staţiuni de cercetări. Una la Agigea, cealaltă la capul Kaliacra. Acest înstitut a devenit în 1949 Staţiunea de Cercetări Maritime şi Proiectări Piscicole, înglobată în ‘70 în Institutul Român de Cercetări Marine.

Având sprijinul regilor Carol I şi Ferdinand, Antipa a pus la cale un plan de exploatare raţională a pescăriilor din lunca şi Delta Dunării, cât de la limane, cele ale Basarabiei şi ale Dobrogei de la nordul şi sudul gurilor Dunării. Respectând principiile ecologice ale lui Haeckel, planul a dublat în doar zece ani producţia de peşte şi de icre negre, fără ca mediile și locurile de înmulţire a peştilor să fie distruse. Cum cherhanalele cooperative au dus la înbunătățirea situaţiei pescarilor, sistemul Antipa, foarte avansat pentru acel timp, a fost preluat de regimul comunist în 1947 şi supus dezvoltării până în 1965.

Momente semnificative din carieră

Și politica ecologică de optimizare a fenomenelor naturale, numită geonomie de către Grigore Antipa a avut de suferit, pentru că a fost înlocuită cu una de contrariere a lor, ceea ce a dus  la accelerarea curentelor pe canale, la eutrofizarea zonelor stagnante şi în cele din urmă la prăbuşirea productivităţii peştelui.

Ca director al Muzeului Naţional de Istorie Naturală (1892-1944), pe baza principiilor şi inovaţiilor sale muzeologice, privind organizarea acestui muzeu, modul de expunere, aranjamentul şi explicarea colecţiilor, a stârnit interesul specialiştilor străini. Aceștia i-au solicitat o lucrare referitoare la organizarea muzeelor de istorie naturală, ce a fost  publicată în 1934, cu titlul „Principiile și metodele de reorganizare a muzeelor de istorie naturală”. De aici, în 1907 apar, pentru prima dată, dioramele biologice ce prezentau viaţa de pe piscurile munţilor Carpaţi, din regiunea colinelor, din Bărăgan, precum şi din zona inundabilă a Deltei Dunării.

În Muzeul de Istorie Naturală există şi numeroase diorame care înfățișează fauna din regiunile de tundră, prerie, savană sau din deşertul Sahara.

Grigore Antipa a fost membru al Academiei Române şi a mai multor academii din străinătate. Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa, cel din locul actual, îi datorează numele dat în 1933 de către Ministerul Culturii din România, exact când acesta era încă în viață. Datorită recunoașterii sale, la nivel mondial, savantul român a primit numeroase donații și a cumpărat piese știintifice ce au îmbogățit sălile muzeului.