Conform tradiției biblice, în Exod se spune că Moise a primit de la Dumnezeu cele 10 porunci de pe Muntele Sinai, gravate pe table. În Biblie, acestea sunt denumite cele zece cuvinte, care, traduse în greacă, devin Decalog.
Aceste porunci sunt inițial în număr de 613 și reprezentau termenii unei înțelegeri ori a unui legământ pe care Dumnezeu a încheiat-o cu Israelul antic. 10 are o semnificație aparte, deoarece cifra este simbolul lui Dumnezeu (X). Evreii foloseau literele, iar litera iod este corespondența valorii 10 și are trei elemente unite între ele, iar asta reprezintă Trinitatea.
Se spune că regele David a fost cel care a redus numărul la 11. Ele apar în Pentateuh, Exod și în Deuteronom cu unele variante. Tradițiile ebraice și samariteene, în special, au reușit să păstreze doar 10. Aceste porunci sunt în mod tradițional reprezentate astfel: primele 5 porunci în stânga, celelalte în dreapta pe tabelele Legii . Unii istorici au ridicat ipoteza că aceste porunci ar putea proveni din tradiția egipteană sau din codul legii lui Hammurabi, regele Babilonului.
[rssfeed id='1612173855' template='list' posts=2]Decalogul este împărțit în două tabele, dintre care unul se referă la religie, iar celălalt la moralitate. În sfârşit, textul scurt, incisiv, constituie un cod fundamental pe care memoria îl poate reţine cu uşurinţă. Scrise pentru prima dată pe două plăci de piatră, ele au fost oferite de către Dumnezeu lui Moise, pe Muntele Sinai. Plăcile gravate sunt de negăsit de când, în anul 596 Î.Hr., armata lui Nabucodonosor al II-lea a distrus templul în care se afla Chivotul Puterii, respectiv cutia în care erau plăcile cu cele 10 porunci. Nu este cunoscută forma ori dimensiunea pe care erau gravate poruncile, însă conform legilor iudaice, tablele aveau forme de cuburi, iar lungimea laturii fiecărui cub era de măsura unui cot. Inscripțiile erau gravate pe toată suprafața, internă și externă, deoarece fiecare cub avea câte o gaură în formă de cilindru.
Aceste 10 porunci sunt un rezumat al Legilor, adică cerințele preliminare morale înaintea alor legi, iar ele devin de acum încolo o putere activă a lui Dumnezeu prin care Dumnezeu convinge omul să se pocăiască. Nu sunt nicidecum doar niște simple recomandări. Următoarele au fost făcute chiar înainte de-a se da cele 10 porunci:
Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel. Acum, dacă veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu”.
Cele 10 porunci/Decalogul au fost lăsate ca să înțelegem că păcatul este prezent. Păcatul înseamnă lipsa țintei pe care Dumnezeu a așteptat-o de la noi, mai mult, se reflectă în modul în care noi îi tratăm pe alții, pe noi înșine și pe Dumnezeu. Nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Cele 10 porunci nu fixează problema, ci doar o clarifică și abia atunci acceptăm că Dumnezeu are adevărata soluție. În loc să continuăm să ne auto-amăgim, Legea ne permite să vedem clar situația în care ne aflam.