Copilul tiran poate face legea în casă

Potrivit dexonline.ro, tiran, substantiv masculin, este stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din Antichitate (care guverna cu cruzime), o persoană care încearcă să-și impună voința în orice împrejurare, care asuprește pe cei din jur; (om) crud, nemilos.

Desigur, calificările acestea evocă dictatura. Dar, pentru unii părinți, denumirea “tiran” este asociată cu numele copilului lor. Un copil care împinge totul la extreme, care îi epuizează, care apasă de bună voie pe punctele slabe ale adultului.

Ce explicații dau specialiștii

Didier Pleux, psiholog și director al Institutului francez de terapie cognitivă din Caen, constată în practica sa o creștere a copiilor tirani, oferind în același timp și sfaturi despre cum să reacționezi.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Numărul copiilor irascibili, incapabili să suporte cea mai mică frustrare, progresează, inclusiv în rândul celor mici. Ei au preluat puterea și decid totul în familie: ora de culcare, mâncarea lor, programul TV. Acest fenomen se datorează mai multor factori, inclusiv lipsa evidentă de educație. Părinții nu au abilități educaționale suficiente.

Un copil nu este o distracție, un ursuleț de pluș pe care să-l alintăm. Trebuie să stabilim reguli clare pentru acesta, deși psihologia clasică laudă meritele unei educații prin iubire, uitând de toate celelalte, în special de frustrare și simțul efortului. Discursul lui Françoise Dolto despre “copilul rege” a fost foarte potrivit în anii 1950. Ea a încercat să ajute o generație de părinți dezorientați până în mai 1968 și care căutau noi reguli pentru creșterea copiilor lor.  Din păcate, astăzi mesajul acelui discurs nu mai poate fi transmis. Aruncând în aer autoritarismul, a reușit să distrugă și autoritatea.

Prof. dr. Marcel Rufo, psihiatru specializat în pediatrie, autor al numeroaselor cărți despre copilărie, explică de ce unii copii sunt  tirani.

“Copiii tirani sunt autoritari, nu suportă frustrarea, pretind părinților orice prin șantaj, agresivitate, violență, satisfacerea celor mai mici dorințe”.

Cu toate acestea, acești copii suferă. Ei nu adoptă intenționat tipul ăsta de atitudini. Este o modalitate pentru ei de a-și exprima dificultățile, adesea afectate de o tulburare de stimă de sine care le înrăutățește comportamentele opoziționale: lipsa autorității părintești.

Nu este vorba de a reveni la autoritarismul generațiilor anterioare, la asprime, ci de a arăta o fermitate binevoitoare, împărtășită de tată și mamă, cu reguli de ascultare, respect, politețe, interdicții și, desigur, sancțiuni.

Părinții de astăzi au o atitudine unică. Vor să-și seducă copiii, să le facă pe plac. Vedem astfel mulți tați, refuzând să-i sancționeze când copiii au greșit. Totul începe cu un sentiment bun.Părintele crede că absența constrângerii îl face fericit. Nimic mai fals! Lipsa de reguli, de repere, îi dă copilului impresia de nesiguranță și generează suferință.

Un copil tiranic nu are încredere în sine și se teme de dezamăgirea părinților. Crezul său este “cu cât te plictisesc mai mult, cu atât ai mai multă grijă de mine, chiar dacă este într-un mod negativ”. Copiii aflați în situații fragile (adoptați, familii monoparentale sau mixte etc.) sunt, de asemenea, mai predispuși să devină tirani.

Față de acest tip de copii, Marcel Rufo are o recomandare. Un sejur acasă la bunici, cel puțin o dată pe săptămână, dacă este posibil, dacă nu în timpul vacanței. Un fel de “internare în familie”  mult mai profitabilă decât în ​​spital. În general, copiii găsesc la bunici un cadru binevoitor, standarde liniștitoare și simple.

Mai mult decât atât, plecarea la bunici este un moment de respiro pentru părinți, care se pot relaxa făcând o plimbare prin parc sau mergând la cinema ori restaurant.