Home » Life & Style » De ce călugării poartă, de fapt, părul lung. Cum a luat naștere obiceiul

De ce călugării poartă, de fapt, părul lung. Cum a luat naștere obiceiul

Voicu Costin / 01.06.2022, 12:26
De ce călugării poartă, de fapt, părul lung. Cum a luat naștere obiceiul

Călugării din mănăstiri aleg să își dăruiască viață credinței absolute în Dumnezeu, astfel că stilul lor de viață este unul care exprimă simplitate, bunătate, smerenie și în primul rând, credință. Stilul de viață simplu trebuie să fie asemenea vieții pe care Domnul Iisus Hristos a trăit-o pe acest pământ. De ce poartă totuși călugării părul lung și nu se tund? Care este explicația?

De ce călugării au părul lung?

Călugării pornesc pe drumul sfințeniei și aleg să slujească lui Dumnezeu prin sfințenia vieții. Aceștia depun trei jurăminte înainte de a se călugări: jurământul fecioriei (a trăi în curățenie), pe cel al ascultării și cel al sărăciei de bună voie. Nimic nu este întâmplător. Ei urmează modului de viață a Sf. Ioan Botezătorul. Inclusiv icoana acestuia este un model pentru slujnicii Domnului. El este pictat pe icoane având părul lung.

Un alt motiv pentru care călugării nu doresc să își tundă părul, este dorința de a se asemăna cât mai mult cu Iisus Hristos.

„Fiecare mănăstire are niște reguli stricte. Pentru că Iisus Hristos a avut părul lung cam pe la umeri, așa au și călugării. Aceștia își lasă barbă și părul lung pentru că ei nu mai țin cont de trup, nu mai țin cont de frumusețea feţei, ci doar de frumusețea sufletească”, a declarat un preot călugăr, potrivit shtiu.ro.

Rasoforul este prima treaptă a monahismului propriu-zis. Dacă novicele dorește să devină călugăr, el „îmbracă” uniforma primei trepte a călugăriei printr-o slujbă în timpul căreia este tuns. Chiar dacă în prima etapă a monahismului nu se fac jurăminte, pentru că omul trebuie să cunoască tot ce înseamnă viața de pustnic și după aceea să aleagă, dacă dorește să urmeze o viață fără de păcat.

Apoi stareţul îl tunde în călugărie prin tăierea a patru şuviţe de păr din patru locuri ale capului, sub formă de cruce. Apoi, cel tuns primeşte sutană de deasupra sau rasa, un veșmânt cu mâneci largi de la numele căreia provine şi numele de rasofor (Călugăr novice care, cu binecuvântarea arhiereului și după ce a trecut noviciatul, este îmbrăcat în rasa, această însemnând abnegație, lepădarea de lume și sărăcie de bunăvoie, conform dex.ro).

Următoarea treaptă a călugăriei se acordă la câţiva ani după tunderea ca rasofor și poartă numele de stavrofor. Acesta are mai multe responsabilități decât un rasfor, fiind și a doua treaptă a călugăriei, deci un nivel mai mare de cunoștințe și smerenie, am putea spune.

În a treia etapă, călugării care au ajuns la un nivel înalt de îmbunătăţire spirituală pot fi avansați în ultima treaptă a monahismului, numită schima mare. La fel ca la tunderea rasforului, candidatul este tuns în mod similar și i se schimbă din nou numele. De data acesta, numele călugărului va rămâne pe vecie.