De ce nu se spune „sănătate” când strănuți. Ce arată Codul bunelor maniere

Strănutul este modalitatea corpului de a evacua praful si alte resturi care au reușit să spargă prima linie de apărare a nasului, anume mucusul. Strănutul este declanșat de iritația mucoaselor, acele membrane care produc mucus. O gamă foarte largă de factori pot provoca strănutul. Unele dintre cele mai frecvente cauze includ răceala sau gripa, alergiile, utilizarea spray-ului nazal, praful si poluarea aerului.

De unde vine obiceiul de a spune „sănătate” atunci când cineva strănută

„Sănătate!” îi vei spune colegului de birou sau de metrou, dacă îl auzi că strănută și vrei să arăți că ești politicos. Dar de unde acest obicei. Care este legătura dintre strănut și exprimarea unei dorințe. Rămâne el o formă de politețe? Originile sunt neclare și vom încerca să facem puțină lumină, bazându-ne și pe Codul bunelor maniere.

În trecut, strănutul putea fi asociat cu ghinionul sau boala. Unii credeau că sufletul ar putea părăsi corpul în timpul acestor reacții ale organismului sau că un spirit rău ar putea ieși din nări. Aruncarea unui „Bless you” (Să fii binecuvântat) la strănut ar fi o modalitate de a proteja sau de a-i dori cuiva sănătate.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Pentru a înțelege acest lucru, mergem în antichitate. Cel puțin așa sugerează Theodore Basset de Jolimont, scriitor francez din secolul al XIX-lea, interesat îndeaproape de urare.

Urarea „sănătate” ca formulă pentru a alunga ghinionul

Potrivit credințelor grecești, primul om, care a fost făcut de Prometeu din lut, a strănutat când suflarea zeiței Atena i-a dat viață. „Fie ca zeii să te ajute!” ar fi strigat atunci Prometeu. Grecii percepeau astfel strănutul ca pe o manifestare a unui spirit divin căruia i se pot adresa dorințe. O astfel de poveste o găsim în scrierile rabinice, indicând faptul că strănutul este primul semn al vieții lui Adam: „Dumnezeu a suflat și primul om a strănutat”.

În alte credințe străvechi, strănutul în anumite circumstanțe nu era cu adevărat un semn bun și se apela la zei pentru protecție împotriva oricărui blestem.

O altă ipoteză se bazează pe superstiții care înconjoară sufletul. Într-adevăr, ne gândim de mult timp că sufletul nostru locuiește în capul nostru și că riscă să fie alungat la cel mai mic strănut. Ceea ce, evident, nu dorim nimănui.

Întorcându-ne în Evul Mediu pentru a găsi alte urme ale acestei formule, aflăm că ar fi apărut pe vremea ciumei. Populația și medicii considerau că strănutul era unul dintre primele semne că un om poate fi bolnav. Strănutul nu era atunci un semn foarte bun și cel mai bine era să alungi ghinionul cât mai repede posibil, urând „sănătate”.

Așadar, mai spunem „sănătate” astăzi? Probabil ca da, din obișnuință. Și poate puțin din superstiție. Cel care strănută o face, desigur, involuntar, iar cel care îi răspunde o face pentru că așa crede că este manierat.

Și fiindcă am adus vorba de maniere, prima carte care ne-a scos în față bunele maniere a fost scrisă în Egipt, în jurul anului 2400 i.Hr. Lucrarea a apărut pentru că oamenii simțeau nevoia de a se diferenţia. Însă, la baza bunelor maniere pe care încercăm să le urmăm astăzi se află vechi superstiţii și scrierile de la curtea regală franceză din vremea regelui Ludovic al XIV-lea.

Ne întrebăm din nou dacă este bine să spunem cuiva „sănătate” când  strănută. Conform Codului Bunelor Maniere-varianta veche- strănutul nu poate fi controlat. De aceea trebuie tratat ca atare. Cea mai corectă și politicoasă atitudine este să ne facem că n-am auzit, ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Chiar dacă părerea populară este alta, adică este politicos să spui ceva într-o astfel de situație, s-ar putea să fim considerați nepoliticoși.

Codul bunelor maniere ne îndrumă să alegem o formă elegantă, de care am pomenit mai sus. Deși regula este încălcată, fiind o practică foarte comună în întreaga lume. Prin urmare, nu o vom considera o greșeală majoră de etichetă dacă vom spunem „Noroc!” sau “Sănătate!” o singură dată. Când vei auzi pe cineva strănutând de mai multe ori, sub nicio formă nu îi vei face repetate urări.

Se poate întâmpla ca tu însuți să fii în poziția celui care strănută. Este un lucru firesc și trebuie să depășești momentul cu eleganță. Îți poți acoperi gura cu o batistă sau cu un șervețel. La masă, poți folosi șervetul. Mâna este o alternativă, cu condiția să te speli apoi cu apă și săpun, ca să nu răspândești microbii în jur. Dacă tușești sau strănuți mai mult, e cazul să te ridici de la masă și să mergi la toaletă. Nu uita că strănutatul des duce inevitabil la nevoia de a sufla nasul. De aceea, nu este politicos să-ți sufli nasul la masă.

Ileana Mlădinoiu