Dragobetele, celebrarea iubirii în toate formele ei

Despre iubire astăzi. Oare ce a mai rămas de spus despre iubire, ce încă nu s-a spus? Acuș vine și Dragobete, tradiție românească, practicată de inimile străbunilor noștri cu așa pasiune încât a rezistat schimbărilor fiecărei ere, a ajuns să ne fie la fel de familiară și în zilele noastre. Și aplaud eforturile tuturor ce vor să o sărbătorească cum se cuvine, după indicațiile inimii. Inevitabil, luând în piept tot ce trăim în vremurile de acum mă întreb… ce formă prinde iubirea? Și poate chiar mai bine, ce formă prindem noi, cei ce iubim și atât?

Dacă iubirea ar fi un personaj …

Uneori mă gândesc că, dacă iubirea ar fi un personaj din romanul acela preferat, și nu un motiv al acțiunii, ar fi mai adorat decât oricare versiune de Mr. Darcy, respectiv a sa Miss Elisabeth Bennet. Ca orice personaj dintr-un roman pe care efectiv nu poți să-l lași din mână până ce nu ajungi la final, îl descoperi pe parcurs, pagină cu pagină. Uneori din descrierile directe ale naratorului, alteori prin ochii și vorbele celorlalte personaje, de cele mai multe ori prin caracterizarea indirectă a propriilor gesturi, vorbe, fapte și trăiri.

Ba mai mult, dacă această iubire-personaj ar avea și un nume, poate ar fi potrivit Dragobete sau Afrodita, prin referință directă la încărcătura plină de simboluri a legendelor cu care literatura universală ne-a familiarizat în diversele etape ale vieții.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Sau, poate ar fi potrivit numele oricărei persoane care a îndrăznit să iubească sincer, dezinteresat, uneori vărsând lacrimi de bucurie, alteori izbindu-se de aspecte dure ale neînțelegerilor, prejudecăților și provocărilor.

Așadar, vezi asemănarea dintre personajul-iubire și tine? Ce poți spune despre tine atunci când iubești cu toată inima?

Iubirea, în toate formele ei

Sunt oameni care iubesc și atât. Nu așteaptă flori, bomboane în formă de inimioare sau cadouri scumpe, de multe ori oferite și din obligativitatea aparențelor (vezi ce anume e comercial în toată povestea cu Valentine’s Day). Mai ales când iubirea nu se rezumă la relația de cuplu. Ea implică fiecare relație în care intră în discuție oameni dragi.

Și insist pe acest termen de „drag” pentru că el reprezintă tot ce e mai plăcut, admirativ și sincer mod în care facem ceea ce suntem, iubim, noi fiind sămânță de iubire. Pentru cazurile în care se crede că iubirea durează doară 3 ani, apoi urmează acomodarea, compromisurile și obișnuința, cred că e o idee la fel de modernă, demne de filtrele de pe instagram pe care le schimbăm cu așa mare ușurință.

Dacă iubirea suntem noi, iar noi suntem iubire, atunci, prin natura lucrurilor, iubirea durează cât noi suntem vii, prezenți în viața noastră. Atenție, mă refer la cea adevărată, necondiționată de timp, locuri și persoane. În aceste condiții, Dragobetele ar trebui sărbătorit cum se cuvine, ca o tradiție despre iubire, în plenitudinea ei.

Vă doresc să fiți împreună în cuplu, așa cum vă este cel mai bine, în intimitatea voastră care nu se valorifică prin culoarea sau numărul trandafirilor. În familie, cu respect și înțelegere indiferent de vârstă. Că-i vorba de bunici, părinți, frați și surori, rude apropiate, veri îndepărtați sau prieteni dragi, toți ne sunt importanți, toți merită să audă că-i prețuim, că ne fac fericiți, că sunt importanți pentru noi, mai ales când nu ne arătăm afecțiunea așa des.

Și nu uita, Dragobete este o ocazie bună să ne iubim și pe noi înșine. Să fie ziua aceea din an când se dă dezlegare la admirație de sine, când nu putem produce nici un sunet dacă acesta ar însemna o critică de sine, dură și doborâtoare.

Îmi place să cred că a te vedea pe sine în ziua de Dragobete, a prinde drag de cine ești astăzi e o stare care mai apoi devine atât de molipsitoare încât te ține tot anul, până la următorul Dragobete, și tot așa. Și dacă nu se întâmplă întocmai, atunci să luăm ziua la planificat, astfel încât să ne asigurăm de reușita acțiunilor noastre.

Semnificația numărului 24

În cărțile de specialitate privind numerologia regăsim ideea că „numărul 24 pare să indice dubla armonie a cerului și a pământului (12×2), dubla plenitudine sfântă a pelerinajului temporal și a vieții eterne”.

Pelerinajul către descoperirea de sine este poate unul din acele gesturi sacre cu care suntem datori să le împlinim. Astfel, cred că iubirea adevărată nu trebuie să te transforme într-o persoană naivă sau vulnerabilă, ci să îți dea aripi. Iar uneori, aripile cele mai sigure sunt cele ale propriei încrederi de sine, ale unei stime de sine, ale unei ființe care a învățat din erorile trecutului la fel de bine cum a savurat momentele de strălucire, bucuria unei reușite, oricât de mici și aparent neimportante ar fi fost.

Să îți găsești în tine curajul de a-ți urma visurile, de a face acei pași aparent grei, care te sperie, care te pot face să renunți, să îți pună bețe în roate, să crești la sân regrete și dezamăgiri. Să regăsești în tine adevărul absolut: că ai tot ce trebuie pentru a face Rai din ce ai!

Cum ne schimbă iubirea de fapt? Cum suntem când iubim? Cum arată lumea noastră când ne exprimăm iubirea? Și atenție, cu îngăduință și pentru cea de sine, poate cea mai des uitată când vine vorba de o celebrare. Se pare că în basmele orientale și cele occidentale, 24 e un număr cu greutate simbolică.

Știm foarte bine că nu există coincidențe în lume, și tind să cred că înțelepciunea străbunilor noștri (indiferent de regiunea geografică în care au trăit) avea ca izvor ființa umană în frumusețea deplină, fără filtre, fără căi ușoare de a te ascunde după măști, fără responsabilizări serioase față de cine suntem, și cum de am venit pe lume.

Astfel, 24 mai reprezintă „ansamblul forțelor umane și suma substanțelor originare” și poate că au fost multe variabile care au dus ca tocmai într-o zi de 24 să fie sărbătorită iubirea. Dintre toate aceste variabile, cea mai clară este dorința declarațiilor de iubire cât mai dese, atât de originale încât să ne facă să zâmbim, mult și des, să ne simțim inima cum bate puternic, cu emoție, amintindu-ne că trăim, aici și acum!