Drumul Mătăsii a rămas cunoscut în istoria mondială pentru faptul că a deschis noi orizonturi și a dus la dezvoltarea altor popoare și regiuni care aveau nevoie de acest lucru. Pe lângă comerțul dezvoltat pe ruta dintre Asia și Europa, acest drum a adus și probleme în viețile oamenilor. Boli, molime, războaie și altele au fost unele din consecințele majore care au dus la moartea multor oameni. De unde provine numele?
Drumul mătăsii a fost o serie de rute interconectate care au trecut prin Asia de Sud, între Chang’an, China de azi, spre Turcia, Siria și alte destinații ale Asiei Mici. Drumul Mătăsii este de fapt o reţea de drumuri pe uscat sau pe mare, ruta principală legând bazinul Mării Mediterane cu estul Asiei, denumirea aceasta fiind deja folosită în perioada bizantină.
O legătură comercială între China și Europa a existat din cele mai vechi timpuri, bazându-se pe schimburi de mărfuri, creând si contacte diplomatice și culturale.
Drumul Mătăsii își trage numele de la comerțul extrem de profitabil cu textile de mătase care au fost produse aproape exclusiv în China. Rețeaua a început odată cu extinderea dinastiei Han în Asia Centrală în jurul anului 114 î.Hr.
Trimisul imperial Zhang Qian a fost însărcinat să exploreze ținuturile necunoscute dincolo de regiune, în căutarea potențialilor parteneri comerciali și aliați. Informațiile și bunurile adunate de aceste expediții au stârnit interesul chinez și au determinat vizite diplomatice și comerciale oficiale, precum și eforturi de a proteja rutele cu soldați și o dorinţă de extindere a Marelui Zid.
Aceștia organizaseră comerțul cu mătase. Numeroase alte produse erau transportate pe aceleași rute: pietre prețioase și semiprețioase, porțelanuri, stofe, fildeș, mirodenii, sticlă, coral, metale prețioase și arme, etc.
Comerțul se dezvoltă pe traseul Drumului Mătăsii. În timp ce în răsărit drumul comercial este relativ sigur, în vest, siguranța comerțului este amenințată prin conflictul dintre romani și partheri și numai prin iscusința diplomatică a lui Augustus, pacea este asigurată pentru o anumită perioadă de timp. În timpul dinastiei Tang a înflorit de asemenea comerțul, preluând de la perși controlul asupra drumului comercial.
Mai târziu, Imperiul bizantin a reușit să recucerească o parte din teritorii din Asia și să-și asigure astfel contactul cu Drumul Mătăsii.
Comerțul Drumul Mătăsii a jucat un rol semnificativ în deschiderea relațiilor politice și economice între China, Coreea, Japonia, India, Iran, Europa, Cornul Africii și Arabia. Pe lângă bunuri, rețeaua a facilitat un schimb fără precedent de idei, religii (în special budism), filozofii și descoperiri științifice.
De asemenea, o mare varietate de oameni au folosit rutele, inclusiv migranți, refugiați, misionari, artizani, diplomați și soldați. Boli precum ciuma s-au răspândit și de-a lungul Drumului Mătăsii, contribuind posibil la Moartea Neagră.
În ciuda faptului că a supraviețuit în mod repetat multor schimbări și perturbări geopolitice, Drumul Mătăsii s-a încheiat brusc cu ascensiunea Imperiului Otoman în 1453, care a întrerupt aproape imediat comerțul dintre Est și Vest. Acest lucru a determinat eforturile europene de a căuta rute alternative către bogățiile estice, ducând astfel la Epoca Descoperirilor, a colonialismului european și a unui proces mai intens de globalizare, care probabil a început odată cu Drumul Mătăsii.
În iunie 2014, UNESCO a desemnat coridorul Chang’an-Tianshan al Drumului Mătăsii drept sit al Patrimoniului Mondial, în timp ce porțiunea indiană rămâne pe lista de situri provizorii.