Exemple de neologisme. Ce sunt acestea și de unde provin ele

Două componente are vocabularul limbii române: fondul lexical principal sau vocabularul fundamental, cu circa 1500 de cuvinte cunoscute, puse în circulație, și masa vocabularului cuprinzând cuvinte folosite mai rar în comunicare, nefiind cunoscute de întreaga masă de vorbitori.

Ce sunt neologismele, de unde provin ele

Cea din urmă componentă, masa vocabularului, cuprinde următoarele clase de cuvinte: regionalisme, arhaisme, neologisme, termeni tehnici, științifici, argotici și de jargon. Se caracterizează printr-o anumită instabilitate, dar între fondul lexical principal și masa vocabularului există o permanentă legătură.

De-a lungul timpului, datorită unor condiții istorice, sociale și economice, cuvintele au trecut din vocabularul fundamental în masa vocabularului și invers.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Neologismele sunt cuvintele noi, împrumutate din alte limbi sau create în interiorul limbii române prin derivare sau compunere, având obligatoriu un component neologic. Ele au un rol important în obținerea unei expresii cât mai exacte, mai nuanțate, mai sugestive, însă trebuie folosite cu discernământ, astfel încât să se integreze perfect structurii limbii.

Neologismele au pătruns în limba română mai ales după 1830. Împrumuturile neologice s-au făcut în special din limba franceză și, pe cale savantă, din limba latină, contribuind la modernizarea limbii române. Totuși, din cauza diferențelor articulatorii dintre limbi, adaptarea fonetică a unui cuvânt nou nu este absolut perfectă.

Exemple de neologisme

De ex.: kilogram vine din franțuzescul kilogramme, chemoterapie/chimioteraphie, din fr. chimiotherapie, verbină din italiană/latină verbana și vervana, ori fr. verveine.

Apoi, unor cuvinte din turcă și greacă le iau locul neologisme de origine romanică: epidemie înlocuiește pe molimă, rege pe rigă, casetă pe besactea etc. Împrumuturile pe cale savantă din latină sau din limbi romanice duc la apariția în limba română a dubletelor etimologice (bășică-vezică.)

Împrumuturile apar ca rezultat al contactului dintre două limbi, favorizat de mai mulți factori, cum ar fi: vecinătatea geografică, amestecul și conviețuirea unei populații, raporturile culturale, economice, politice între diferite comunități etc.

Pot fi făcute pe cale directă, prin contactul dintre vorbitori, sau pe cale indirectă, prin mijlocirea altei limbi. Pot fi vechi: din slavă (drag, prieten), din turcă (baclava, iaurt), din greacă (a agonisi, tacticos), din maghiară (oraș, viclean), din franceză: persoană, facil, dificil, medalion etc.

De asemenea din engleză, din italiană, germană (din perioada trecerii unor populații germanice pe teritoriul nostru, rapăn=jeg, nasture -deși DLRM îl vede ca latin neatestat- ba chiar din latină, colocviu, insulă.

Astăzi o mare influență asupra limbii românii o au englezismele: show/spectacol, make-up artist/cosmetician, trend/tendință, marketing, fair-play, blues, weekend etc.

Neologisme folosite în mod artificial

Vorbeam despre rolul de prim ordin al neologismelor, acela de a obține expresii nuanțate, sugestive și care pot reprezenta fuziunea perfectă a două izvoare de vocabular, cuvinte vechi și neologisme.

Tudor Vianu, într-o lucrare despre marele Eminescu, s-a oprit asupra versurilor din Scrisoarea I. La cele care descriu tabloul începuturilor lumii. Criticul literar releva apropierile dintre cuvintele de proveniență deosebită, aparținând fondului mai vechi și celui mai nou al limbii: negură, eternă, văi de haos etc. Poetul a rămas aproape de sufletul și limba poporului său.

Însă, ce puteți spune despre pasaje precum emisiunea X care ne-a divertit, așa cum se cuvine? Comentatorului nu-i place, probabil, verbul românesc a distra. Preferă, diverti din francezul divertir/a distra, înveseli, deși noua creație nu corespunde vreunei necestăți de exprimare.

Un alt exemplu: A alertat (din alerter) medicul echipei, în loc de a dat alarma. Sau, jucătorii echipei X au gafat serios, în loc de au greșit (din fr. gafă). Exemplele pot continua.

Prin urmare, să fim atenți la neologisme, chiar și în cazul unei scrieri beletristice care impune unele condiții.