Home » Life & Style » Înălțarea Sfintei Cruci 2022. Ce nu e bine să faci, pe 14 septembrie. Tradiții și obiceiuri

Înălțarea Sfintei Cruci 2022. Ce nu e bine să faci, pe 14 septembrie. Tradiții și obiceiuri

Ileana Mladinoiu / 13.09.2022, 16:04
Înălțarea Sfintei Cruci 2022. Ce nu e bine să faci, pe 14 septembrie. Tradiții și obiceiuri

După Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică, o altă sărbătoare importantă din luna septembrie este Înălțarea Sfintei Cruci. Prăznuită în fiecare an pe 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci ne amintește de două evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și  întoarcerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, la anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius. Acesta a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, nu înainte ca patriarhul Zaharia să o înalțe în văzul credincioșilor la 14 septembrie 630.

Înălțarea Sfintei Cruci 2022. Cele mai cunoscute tradiții, obiceiuri și superstiții

La început, Înălțarea Sfintei Cruci a avut un caracter local, deoarece prăznuirea ei era limitată la Ierusalim, unde se păstra lemnul Crucii Răstignirii din momentul descoperirii lui până la 634 (635), când a fost dus apoi la Constantinopol. Aici ceremonialul ei a primit o nouă strălucire și dezvoltare, generalizându-se treptat până prin secolul al VI-lea în toată Biserica de Răsărit.

Sărbătoarea a fost introdusă de Papa Serghie I (687-701), antiohian de origine, și la romani, iar la armeni, Înălțarea Sfintei Cruci face parte dintre primele cinci sărbători mai mari cu dată variabilă, celebrată fiind în duminica cea mai apropiată de 14 septembrie, mai precis între 11-17 septembrie.

Înălțarea Sfintei Cruci 2022. Ce e interzis să faci

Sfinții Părinti au rânduit ca pe 14 septembrie de Înălțarea Sfintei Cruci creștinii să țină post aspru, făcându-se dezlegare doar la untdelemn și vin. Scopul este de a (re)aminti de Patimile și Moartea Domnului nostru Iisus Hristos. În cadrul Sfintei Liturghii, se citește tocmai Evanghelia din Vinerea Mare, unde este descrisă toată durerea pe care Mântuitorul a suferit-o pe Golgota pentru păcatele lumii întregi. Credincioşii postesc pentru sănătatea familiei, pentru spor şi pentru ca bunăstarea să se păstreze în casele lor.

Prin post și rugăciune, prin smerenie desăvârșită și prin faptele cele de milostenie, omul descoperă că se apropie tot mai mult de chipul cel după care a fost creat, fiind luminat, curățit de toate patimile și strălucind așa cum Crucea a făcut-o odinioară:

„Bucură-te, o, Cruce preasfântă, că chipul tău mai presus decât soarele a strălucit şi gonind toată înşelăciunea ne-a luminat pe noi credincioşii”, citim în Canonul de rugăciune către Sfânta Cruce.

Sărbătoarea se mai numește în calendarul popular Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui. Denumirea de Cârstov se trage din vechea denumire slavonă Krestovu deni (Ziua Crucii). În zonele deluroase, sudice, precum şi în cele viticole se dă startul culesului viilor. Încă se mai păstrează obiceiul ca preotul parohiei să sfinţească via şi butoaiele cu vin, pentru ca și în anul viitor gospodarii să se bucure de recolte bogate. În podgorii se fac focuri, iar podgorenii sărbătoresc rodul recoltei cu bucate alese, cu muzică şi băutură.

Cât de Ziua Şarpelui, putem spune că este întâlnită în toate zonele rurale din ţară, deoarece se crede că, din această zi, şerpii şi toate reptilele se adăpostesc în ascunzişuri subterane, unde hibernează timp de şase luni, până în primăvara următoare, respectiv până în ziua de 17 martie. Atunci este sărbătorit Cuviosul Alexie considerat patronul tuturor vieţuitoarelor ce au hibernat începând cu 14 septembrie.

Tradiţii şi obiceiuri de Înălţarea Sfintei Cruci

La biserică, credincioşii sfinţesc ulcele noi pline cu miere şi lapte, de toartă legând câte un fir de aţă roşie. Fiecare cană este acoperită cu un colac. În această zi se bat nucii în gospodăriile în care ritualul nu a fost împlinit de Sfânta Măria Mică. De asemenea, se adună din păduri şi ramuri de alun, care conform tradiţiei primesc puteri miraculoase, devin unelte folositoare fântânarilor care vor să depisteze noi izvoare subterane.

În ziua praznicului, plantele magice precum busuiocul, menta, măghiranul şi cimbrul se sfinţesc la biserică aşezate în vase de lut în preajma crucii sărbătorite. Florile de busuioc sfinţite alină durerile, migrenele puternice sau chiar şi durerile de dinţi. La ţară, cu crenguţe de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri.

În timpul epidemiilor, busuiocul este de mare folos în gospodăriile în care sunt crescute păsări de curte. Frunzele şi florile de busuioc se pun în vase cu apă de băut care se dă păsărilor, pentru a frâna extinderea epidemiei.

Tot pe 14 septembrie, în gospodăriile în care pomii nu mai rodesc se face un ritual cu scop curativ. De ramurile lor se leagă cruci împletite din tulpini de busuioc sfinţit la biserică şi din tulpini târâtoare de castraveţi sau pepeni (curpeni), ca rodul să se adune din nou pe ramurile pomilor ce nu mai dau roade.

Monedele pe care le veţi sfinţi la marele praznic vor fi păstrate în portofel, alături de o cruciuliţă, fie ea şi de carton. Vor aduce belşug şi spor în munca de fiecare zi a credinciosului care va respecta obiceiul.

Ce nu e bine să faci, pe 14 septembrie

Din vremuri străvechi în ziua când Biserica Ortodoxă a prăznuit Înălțarea Sfintei Cruci, oamenii nu au consumat fructe sau legume dintre cele care au un miez ce seamănă cu semnul Sfintei Cruci. În zilele noastre sunt persoane care respectă acest obicei și nu mănâncă: nuci, struguri, prune și usturoi pe 14 septembrie.

Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeşi de Înălţarea Sfintei Cruci. Ei trebuie păstraţi ca ofrandă pentru păsările cerului. De aceea se numesc, în limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu.

Este recomandat să se ţină post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului şi a trupului.

Nu este voie în ziua Înălţării Sfintei Cruci să se lucreze, pentru a nu atrage primejdiile.

Şi înainte de Ziua Crucii nu este bine să culegem călinii pentru că, în acest caz, în ajunul sărbătorii va fi o noapte geroasă.

Ce se ştie de dilema fructelor „cu Cruce”

Deși în Sfânta Scriptură sau în scrierile duhovnicești ale Sfinților Părinți nu există vreun detaliu legat de o eventuală interdicție a consumării de fructe care prezintă semnul sau forma Sfintei Cruci, s-a păstrat din generație în generație această informație fără a se ști motivul sau temeiul din spatele ei. Bătrânii din satele de odinioară țineau un soi de post ce nu era trecut în cărțile bisericești, numit postul „de la Cruce până la Cruce”, care dura două săptămâni. Mai exact, cele 14 zile de la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august) și până la Ziua Crucii (14 septembrie), fiind singurul post care, potrivit tradiției, putea aduce până și iertarea celor mai grele păcate.

Folcloristul Tudor Pamfile păstrează într-unul dintre volumele sale de etnologie motivul interdicției din ziua Înălțării Sfintei Cruci, în legătură cu sărbătoarea din data de 29 august:

„În această zi nu se taie nimic cu cuţitul, ci totul se rupe cu mâna; nu se mănâncă varză, căci Sfântului Ioan de şapte ori i-au tăiat capul pe varză şi iar a înviat. Nu e bine să se mănânce fructe rotunde, care seamănă cu un cap+ mere, pere, căpăţâni de usturoi- sau cu o Cruce- struguri, nuci, pepene”.

A sparge nuci pe 14 septembrie cu piciorul sau mai ales cu ciocanul cu care lui Hristos i-au fost bătute cuie în mâini, este, după spusele bătrânilor, un adevărat sacrilegiu la adresa Lemnului Crucii pe care El S-a răstignit.

În fine, Sfântul Ioan Damaschin spunea că Sfânta Cruce este: „sprijinul celor statornici, reazemul celor slabi, toiagul celor păstoriţi, călăuza celor convertiţi,desăvârşirea celor înaintaţi, mântuirea trupului şi a sufletului”.

Lemnul Sfintei Cruci a fost împărţit, probabil din multă evlavie, în părticele mici şi trimis la diferite biserici. Însă, ca „putere a lui Dumnezeu”, Crucea Domnului rămâne una şi păstrează în lume taina şi lucrarea ei, vie şi întreagă. Este cel mai sfânt Altar al celei mai înalte Jertfe: dumnezeiasca Jertfă a Răscumpărării lumii întregi şi a noastră, a tuturor, o dată pentru totdeauna. Acestei Cruci prin care se arată „puterea lui Dumnezeu” ne închinăm spunând: „Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim”, scrie doxologia.ro Amin.