Mircea cel Bătrân – semnificația nebănuită a numelui. Cât de bătrân era, de fapt, Mircea cel Bătrân

Mircea cel Bătrân a domnit în Țara Românească între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418. Acesta a rămas în istorie drept unul cei mai apreciați conducători, faptele de vitejie și lupte dure cu adversarii interni și externi pentru pacea și prestigiul Țării Românești. Dar cât de bătrân era, de fapt, Mircea cel Bătrân?

Viața lui Mircea cel Bătrân

Mircea cel Bătrân sau Mircea cel Mare s-a născut în anul 1355, în Țara Românească, fiind fiul lui Radu I, din dinastia Basarabilor, domn al Țării Românești între anii 1377 – 1383, şi al doamnei Calinichia (doamna Ana sau Anca). Potrivit izvoarelor istorice, Mircea ar fi avut două soții: pe doamna Mara și pe doamna Anca și mai mulți copii, având o viață mai libertină, normală pentru acele vremuri.

Copii acestuia au fost: Mihail I, Radu Praznaglava, Alexandru Aldea, Vlad Dracul, Ana (căsătorită cu marele celnic Radić) și încă o fată, Arina. Unii istorici susțin că ar mai fi avut încă un fiu, necunoscut, care a fost luat ostatic de turci în 1417. Un lucru de care, probabil, nu multă lume știe este faptul că Vlad Dracul a fost tatăl lui Vlad Țepeș, așadar, Mircea cel Bătrân a fost bunicul lui Vlad Țepeș.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Mircea cel Bătrân – semnificația nebănuită a numelui

De fapt, Mircea cel Bătrân însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din trecut), însă, cu timpul, a ajuns să se piardă sensul inițial. Supranumele de „cel Bătrân” era dat, potrivit cancelariilor medievale, primului domnitor cu acest nume. Și cum în Țara Românească nu se obișnuia numerotarea domnilor, precum în Occident, Mircea a primit acest nume postum pentru a putea fi deosebit de nepotul său Mircea al II-lea și de Mircea Ciobanul, domnitor al secolului al XVI-lea.

După moartea lui Dan I, fratele său după tată, Mircea ajunge pe tron, la 23 septembrie 1386. În acea perioadă, Țara Românească se afla, pe de-o parte, în plin proces de dezvoltare și de consolidare a economiei, armatei, administrației și a Bisericii și, pe de altă parte, se confrunta cu tendințelor de expansiune ale Regatului Ungar și ale Poloniei, doritoare să obțină controlul asupra gurilor Dunării, dar şi ale Imperiului Otoman, aflat în plină extindere în Balcani.

Domnia unui „Principe între creștini cel mai viteaz și cel mai ager”

Așa l-a numit istoricul german Johannes Leunclavius, care a trăit în secolul al XVI-lea. Acesta a domnit peste Valahia timp de 32 de ani, remarcându-se ca un bun conducător, prin măsurile economice benfice pe care le-a luat, și ca un adevărat creștin, lăsând în urma sa număroasele biserici şi mănăstiri construite pe întreg teritoriul țării. În timpul domniilor lui, Țara Românească a cunoscut cea mai mare întindere din istoria sa.

A luptat în cele mai crâncene confruntări militare, a fost un diplomat strălucit, atât în relațiile cu Ungaria și Polonia, cât și cu Imperiul Otoman. Pentru toate acesta, Mircea cel Bătrân a rămas în istorie ca iind una dintre cele mai de seamă personalităţi ale luptei creștinilor în spaţiul balcanic. Domnia sa a cuprins peste trei decenii de lupte dure cu cei mai aprigi dușmani interni și externi pentru pacea și prestigiul Țării Românești.

„Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”, se arată într-un text istoric.

Mircea cel Bătrân a încetat din viață pe 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la cea mai de preț ctitorie a sa, Mănăstirea Cozia.