Paianjen sau păianjen? Cum e corect

De multe ori o singură literă poate schimba sensul unui cuvânt, indiferent de locul în care se află ea. La începutul cuvântului, cum e cazul lui „iminent”, care este gata să se întâmple, și „eminent”, o persoană ce se distinge prin calități intelectuale incontestabile. Sau o literă de la sfârșit poate crea confuzii: „anual” și „anuar”, de exemplu. Însă, nu este cazul termenului propus să denumească titlul articolului, respectiv paianjen/păianjen.

Paianjen vs păianjen

Firește, vrem să știm dacă scriem sau pronunțăm numele grupului de animale cuprinse în clasa arahnidelor și care țes o pânză subțire din substanța cleioasă secretată de ele însele cu „a” sau „ă” după consoana „p”. Prin urmare, ne dorim să aflăm spre ce formulare ne îndreptăm, ca să fim în continuare „părtași” la respectarea normelor de ortografie, așa cum ni le prezintă lucrările de specialitate: „paianjen” sau „păianjen”? Avem parte într-un fel oarecare de acceptarea ambelor variante?

Să explicăm cum e corect, uzitând de morfologie, de categoriile gramaticale substantive, verbe, de vocabular cu trimitere la sinonime, regionalisme, forme populare, sens figurat, diminutive etc.

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Știri din lume

ȘOC! Dana Budeanu, aproape GOALĂ! Fusta e prea scurtă, s-a văzut TOT!

Cuvântul supus analizei prezente este din punct de vedere morfologic substantiv de genul masculin. Ne referim, desigur, la păianjen, ca formă corectă înregistrată în Dicționarul Ortografic și Ortoepic al Limbii române (DOOM 2), ediția 2005, pentru că de la el se formează și alte substantive care vor fi de genul neutru sau de genul feminin, deși mai rar întâlnite.

Așadar, păianjen este de genul masculin, numărul singular. Pentru plural păianjen va primi, așa cum suntem obișnuiți, un „i”. Obținem păianjenii. De la păianjen derivă diminutivele, un fel de dezmierdare a insectei :păienjenel, păienjenei, iar articulat păienjeneii.

Spuneam și de genul feminin la substantivul păianjen. Se va vedea atunci când vom întâlni forma populară precum „păienjenire” cu genitivul articulat „păienjenirii” și cu derivatul cu prefix „împăienjenire”.

Cât privește „păienjeniș” cu pluralul „păienjenișuri” acestea sunt de genul neutru. Foarte rar întâlnită este și „păienjeniță” de genul feminin, cu genitiv, dativ articulat singular „păienjeniței” și pluralul „păienjeniții”.

Nu ne vom mira că există și verbul „a păienjeni” format de la „păianjen” plus „i” și „a-ul” pentru modul infinitiv. Conjugat la prezent, acest verb va face: păienjenesc, la imperfect „păienjenea”, la conjunctiv prezent „să păienjenească”, iar la participiu trecut „păienjenit”, adică ceva este acoperit cu „păienjeniș”.

De ex. Vederea mi s-a păienjenit (a devenit neclară, s-a tulburat, este încețoșată).

Și ca să nu vă „păienjenesc” prea mult, orice am spune despre păianjen, că-i substantiv, că-i verb, îl avem scris cu „ă” și nu cu „a”. Iată că păianjenul a învins.

Situații în care vom privi un păianjen scris paianjen

Ne ducem la sectorul regionalismelor, cu surse ca DEX 2009 și observăm formele: paiejen, paiajen, paianjen, painjen, DEX ’98, paingăn în Moldova, painjin în Muntenia și Oltenia (dar și păianjen), painjină, a (se) paienjeni, a paingini, potrivit dexonline.net

Numele științific al ordinului este originar din limba latină (arānea „păianjen”) care ar fi provenit din greacă veche (arákhnē, cu același sens de „păianjen”).

Scrieți și pronunțați cu încredere „păianjen”, deoarece aceasta este forma corectă.

Ileana Mlădinoiu