Povestea tragică a lui Joseph Merrick, omul-elefant. Cum a ajuns el să arate așa

Anul 1866. Leicester. Din punct de vedere vedere medical, nimeni nu știe ce i se întâmplă copilului tău. Și gândul îți zboară în trecut, când, însărcinată fiind, ai mers la bâlci. Mulțimea de oameni te împinge către o paradă de animale, moment în care, un elefant se ridică în două picioare și tu te vezi prinsă sub el, temându-te pentru viața ta și a copilului tău. Acum gândește-te cum îi spui copilului tău asta și că acesta este motivul pentru care el se deformează pe zi ce trece și nu mai arată ca un copil normal. Și așa începe povestea tragică a lui Joseph Merrick, cel care avea să fie cunoscut drept omul-elefant.

Povestea tragică a lui Joseph Merrick, omul-elefant

Însă, corpul diform nu a fost singura problemă din viața sa. El s-a rănit la o coapsă atunci când era mic, iar infecția l-a lăsat șchiop pentru totdeauna. O altă lovitură avea să o primească la vârsta de 11 ani, atunci când mama sa, de care era foarte apropiat, s-a stins din viață. Acesta a spus că dintre toate nenorocirile, moartea ei a fost „cea mai mare nefericire a vieții mele”.

Aceea a fost și perioada în care el a renunțaț și la școală. Toți colegii lui își băteau joc de el și nu mai putea rezista. Spunea despre fața lui că „era o asemenea priveliște, încât nimeni n-ar fi putut s-o descrie”. Și cum lucrurile ele nu vin niciodată singure, el avea să își cunoască în curând „mama vitregă rea”, despre care a spus că a fost „instrumentul care mi-a nefericit complet viața”. Tatăl său ajunsese să nu îl mai iubească, el devenind complet singur.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

A fost trimis la muncă de la o vârstă foarte fragedă

Deși a încercat și să fugă de acasă de câteva ori, tatăl său îl aducea înapoi de fiecare dată. Iar mama lui vitregă i-a impus că dacă nu studiază, să aducî bani în casă. Astfel că, la vârsta de 13 ani, el era deja angajat într-un magazin unde rula trabucuri. A lucrat vreme de trei ani acolo, însă mâna începea să i se deformeze din ce în ce mai tare, astfel încât ajunsese să nu mai poată face față.

La vârsta de 16 ani, acesta se găsea din nou pe străzi, căutând un loc de muncă. Dar, fața sa contorsionată îi făceau vorbele tot mai greu de înțeles. La aceasta se adăiga și bătăile pe care le încasamereu de la tatăl său. Astfel, acesta a decis să părăsească casa pentru totdeauna.

Auzind acestea, unchiul său l-a luat să locuiască cu el. Însă, după doi ani, el nu mai avea posibilitatea să îl întrețină, astfel că Merrick a ajung într-un azil din Leicester. Aici și-a petrecut următorii patru ani din viață, însă nu i-a plăcut deloc. Și a realizat că singura lui scăpare este să își folosească diformitatea în cadrul spectacolelor stradale.

Astfel, în 1884, „creatura pe jumătate om și pe jumătate elefant” își începea cariera ca parte din spectacolele cu ciudățenii. A fost în tuneu prin Leichester, Londra și Nottingham.

Povestea tragică a lui Joseph Merrick, omul-elefant. Rolul principal într-un spectacol cu monștri

Ulterior, Merrick și-a schimbat managerul, ajungând sub aripa lui Tom Norman, un proprietar de magazin care expunea ciudățenii umane. În timpul zilei, Merrick era expus în spatele magazinului. Văzând felul în care doarme, managerul său a realizat că nu putea sta întins, deoarece greutatea capului său enorm ar fi putut să îi rupă gâtul.

Norman căuta să atragă cât mai mulți oameni în magazin pentru a-l vedea pe Joseph Merrick. Spectacolul nu a avut un succes răsunător, însă el a reușit să își strângă ceva bani.

Magazinul se afla vis-a-vis de un spital londonez în care lucra doctorul Frederick Treves. Curios, acesta a ținut neapărat să îl vadă pe Merrick și să îl ia la spital pentru a-l supune unei examinări. Însă, sătul fiind de ace și măsurători, Merrick a plecat, luând cu el o carte de vizită de-a doctorului.

Străin, rătăcit prin Blegia

Din păcate, „spectacolele cu ciudățenii” și-au pierdut mult din interes, motiv pentru care Merrick a fost trimis în Blegia, unde legile erau și mai permisive. Însă, aici avea să dea peste un manager care i-a furat toți banii și l-a abandonat.

Rămas singur și fără să știe încotro să o apuce, Joseph Merrick s-a urcat la bordul unei nave care mergea spre Harwich, Essex. Apoi a luat trenul către Londra. Ajuns în gară, el a cerut ajutorul unor oameni pentru a reuși să ajungă în Leicester, însă nu a făcut decât să creeze agitație în jurul său și să ajungă la Poliție, în cele din urmă.

Fiindcă încă mai avea asupra lui cartea de vizită a doctorului Treves, Poliția la contactat pe acesta, care a venit și l-a dus la spital. În urma altor investigații, Treves a ajuns la concluzia că acesta suferă de o boală de inimă. Fiindcă doctorul și-a dat seama că nu mai avea prea mult de trăit, acesta a reușit să facă tot posibilul pentru el.

A scris un editorial în ziarul „The Times” care i-au adus foarte multe donații pentru îngrijirea lui Merrick. Astfel, spitalul avea acum bani pentru a-l îngriji până la finalul vieții. Și acolo a și rămas, la subsolul spitalului, în două camere special adaptate pentru el.

Povestea tragică a lui Joseph Merrick, omul-elefant. Ultimii ani de viață

În ultimii patru ani, s-a pututu bucura de viață mai mult ca oricând. Doctorul Treves îl vizita zilnic, ajungând la concluzia că intelectul său era perfect normal. Și, pe deplin conștient de nedreptatea care i-a amrcat întreaga existență, Merrick nu purta ranchiună lumii care îl marginalizase și se ferise de el.

Deși ajunsese să aibă o viață cât se poate de normală în condițiile lui, sănătatea sa se deteriora căzând cu ochii. Capul și diformitățile continuau să crească. Avea să fie găsit mort, în pat, în 11 aprilie 1890. Surprinzător, autopsia a relevat faptul că Merrick nu decedase din cauza bolii care îl măcina. Ci din cauza faptului că a încercat și el să fie un om normal și să doarmă întins în pat. A murit asfixiat, suferind o dislocare a gâtului.