19:22
Robert Pattinson îl interpretează pe jurnalistul american Chris Hansen în „Primetime”, noul film al regizorului Lance Oppenheim, prezentat în competiția oficială a celei de-a 83-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Veneția. Inspirat de fenomenul televizat „To Catch a Predator”, filmul urmărește ascensiunea uneia dintre cele mai cunoscute figuri ale televiziunii americane din anii 2000 și mecanismele prin care o investigație jurnalistică ajunge să se transforme într-un succes de primetime.
„Primetime” a avut premiera mondială pe 5 septembrie, în Sala Grande de la Veneția. Robert Pattinson este atât protagonist, cât și producător al filmului, iar din distribuție mai fac parte Merritt Wever, Skyler Gisondo, Bokeem Woodbine și Phoebe Bridgers.
Filmul marchează debutul în lungmetraj de ficțiune al lui Lance Oppenheim, cineast cunoscut pentru documentarele „Some Kind of Heaven” și „Spermworld” și pentru seria „Ren Faire”. Experiența sa în cinemaul documentar se regăsește și în „Primetime”, atât în reconstrucția universului televiziunii americane de la începutul anilor 2000, cât și în modul în care ficțiunea este permanent raportată la evenimente și personaje inspirate din realitate.
Povestea este plasată în 2006, în perioada în care „To Catch a Predator”, segment al programului „Dateline NBC”, devenise un fenomen de audiență în Statele Unite. Emisiunea îl avea în centru pe Chris Hansen și folosea investigații sub acoperire pentru a identifica adulți care inițiau online conversații cu persoane despre care credeau că sunt minori. Aceștia erau atrași în locuințe pregătite pentru operațiune, confruntați de Hansen și filmați de camerele de televiziune.
Într-o perioadă în care internetul și camerele de chat reprezentau încă un teritoriu relativ nou pentru publicul larg, programul aducea în prim-plan un pericol real și insuficient cunoscut. Succesul său a fost însă urmat de întrebări legate de metodele folosite, de colaborarea dintre televiziune și autorități și de linia tot mai dificil de separat dintre investigație și entertainment.
Tocmai această transformare se află în centrul filmului lui Oppenheim.
„Primetime” urmărește atât construcția unei emisiuni de succes, cât și schimbările produse odată cu creșterea audienței și a notorietății prezentatorului său. Chris Hansen devine treptat inseparabil de formatul care l-a făcut celebru, iar presiunea de a menține interesul publicului ridică miza fiecărei noi ediții.
La conferința de presă organizată la Veneția, Robert Pattinson a explicat că una dintre dimensiunile care l-au interesat în această poveste a fost tocmai evoluția programului. În primele ediții, „To Catch a Predator” răspundea unei probleme foarte concrete, într-un moment în care publicul abia începea să înțeleagă pericolele internetului. Odată cu succesul, programul a intrat însă inevitabil sub regulile industriei de entertainment.
După repetarea aceluiași format de numeroase ori, observa Pattinson, rolul de avertizare nu mai putea fi singura explicație pentru continuarea emisiunii. Exista deja un public care o urmărea și care aștepta următoarea confruntare.
Filmul evită să formuleze un verdict simplu asupra emisiunii sau asupra lui Hansen. În schimb, urmărește contradicțiile apărute atunci când intenția jurnalistică, succesul profesional, celebritatea și cerințele televiziunii ajung să funcționeze simultan.
Pattinson a subliniat, de altfel, că realizatorii nu și-au propus un film didactic și nici o condamnare a eticii programului. Actorul a vorbit despre „noblețea” intenției inițiale, dar și despre imposibilitatea celor care produc televiziune de a controla felul în care publicul primește și folosește ceea ce vede. Odată ce o emisiune își găsește publicul, apare inevitabil și problema păstrării acestuia.
Robert Pattinson construiește rolul lui Chris Hansen pornind de la elementele recognoscibile ale personalității jurnalistului — vocea, ritmul discursului, postura și calmul cu care conduce confruntările — fără ca interpretarea să se limiteze la reproducerea lor.
Filmul urmărește în paralel omul din fața camerei și mecanismele din spatele acesteia. Hansen apare ca un jurnalist convins de importanța muncii sale, dar și ca o personalitate aflată în plină ascensiune, confruntată cu efectele succesului și cu propria ambiție.
Această ambivalență se înscrie într-un tip de personaj spre care Pattinson spune că s-a îndreptat constant. Actorul a explicat la Veneția că îl interesează personajele aflate în fața unor dileme pentru care nu există o alegere categoric bună sau greșită, tocmai pentru că această contradicție generează tensiune dramatică.
Ambiția ocupă, de altfel, un loc important atât în construcția personajului, cât și în film.
Întrebat despre relația sa cu ambiția, Pattinson a descris-o drept un motor esențial, capabil să genereze pasiune și să ofere un obiectiv foarte clar, dar a atras atenția asupra dezechilibrului care poate apărea atunci când întreaga existență începe să graviteze în jurul unui singur scop.
„Este ușor să lași tot restul vieții tale să se ofilească”, a spus actorul în timpul conferinței.
Oppenheim acordă o atenție specială și reconstrucției vizuale a perioadei. „Primetime” integrează estetica televiziunii americane a anilor 2000 în propriul limbaj cinematografic, alternând imaginea de film cu textura camerelor digitale și a sistemelor de supraveghere, monitoare și cadre multiple. Rezultatul păstrează permanent legătura dintre ceea ce se întâmplă în poveste și felul în care acea realitate este transformată în imagine pentru milioane de telespectatori.
Relația cu publicul devine astfel una dintre temele importante ale filmului.
În cadrul conferinței de presă, Pattinson a vorbit despre felul în care dorințele publicului pot ajunge să modifice, aproape imperceptibil, comportamentul celor care încearcă să îl păstreze. Actorul a comparat mecanismul cu situația unui performer care își ajustează treptat interpretarea în funcție de reacțiile din sală. În același timp, publicul care contribuie la succesul unui personaj se poate întoarce ulterior împotriva lui.
Din această perspectivă, deși acțiunea este plasată în 2006, tema filmului depășește perioada pe care o reconstruiește. Mecanismele prin care atenția publicului influențează conținutul au devenit între timp parte din funcționarea cotidiană a platformelor digitale și a rețelelor sociale, unde succesul este măsurat în timp real prin vizualizări și reacții.
„Primetime” reprezintă și un proiect important pentru Pattinson dincolo de rolul principal, fiind prima sa experiență ca producător al unui lungmetraj în care joacă.
Actorul a dezvăluit la Veneția că dezvoltarea filmului a presupus un proces îndelungat și că scenariul a trecut prin aproximativ o sută de versiuni înainte de începerea filmărilor. Pattinson a vorbit și despre colaborarea foarte apropiată cu Lance Oppenheim și despre implicarea regizorului în dezvoltarea proiectului.
Alegerea nu a fost lipsită de riscuri. Pattinson a recunoscut că, în zilele dinaintea premierei, incertitudinea legată de felul în care filmul urma să fie primit devenise atât de puternică încât ajunsese să se întrebe dacă proiectul nu fusese „o greșeală uriașă”.
Această teamă face însă parte, în opinia actorului, din procesul alegerii unor proiecte care ies din zona de siguranță. „Când riscul chiar ajunge, este cu adevărat înfricoșător”, a spus Pattinson.
Prezentat în premieră mondială la Veneția, „Primetime” readuce în atenție un capitol important și controversat din istoria televiziunii americane, fără a-l trata exclusiv ca pe o poveste despre trecut. Filmul lui Lance Oppenheim folosește ascensiunea lui Chris Hansen și succesul „To Catch a Predator” pentru a explora raportul dintre jurnalism, televiziune, ambiție și audiență, într-un moment în care granița dintre informație și spectacol începea să devină tot mai dificil de definit.
În centrul acestei povești, Robert Pattinson livrează o interpretare atent construită și își asumă, în același timp, în calitate de producător, unul dintre proiectele neconvenționale ale parcursului său recent.
