Nu mulți știu acest lucru, însă Bucureștiul avea în al XIV-lea doar 160 de metri pătrați. Cu o populație de peste 2 milioane de locuitori, Capitala României a fost menționată pentru prima oară ca oraș în 1459, iar în 1659 a devenit oficial capitala Țării Românești.
În următoarele rânduri, vei descoperi câteva lucruri despre București pe care, cel mai probabil, nu le știai. Mare și aglomerată, Capitala României este un loc plin de istorie. Cu toate acestea, de unde vine numele Bucureștiului? Ei bine, acest lucru îl vei afla în continuarea acestui articol.
Potrivit unei legende, numele Capitalei pleacă de la un cioban care își păștea oile pe meleagurile Bucureștiului. Cu toate acestea, nu este tocmai ușor de verificat o astfel de sursă, însă legenda ar putea avea un sâmbure de adevăr. Prima consemnare a legendei lui Bucur se regăsește în monografia istoricului brașovean sas, Johann Filstich, ”Tentanem Historiae Vallachicae”.
”(…) numele acestui oraș, cum i se zice în Țara Românească, se trage de la un schit, așezat pe un muncel, în calea Dunării, ridicat de un cioban care hălăduia acolo și avea numele de Bucur, nume dat mai apoi întregului târg, care se umplu de locuitori, adică București (…)”
Pe de altă parte, o ipoteză spune că numele Bucureștiului ar proveni de la vegetația din preajma orașului. Într-o lucrare apărută în jurul anilor 1800, la Viena, apare ipoteza că denumirea orașului de pe Dâmbovița ”se trage de la pădurile de fag ce se numesc Bukovie”. Însă, istoricul român Nicolae Iorga susține și el ipoteza ciobanului Bucur.
În concluzie, este greu de specificat exact de unde provine numele Bucureștiului, însă din punct de vedere etimologic, termenul provine dintr-un nume vechi românesc, ”Bucur”, care face parte din familia cuvintelor bucurie, bucuros, a (se) bucura, potrivit shtiu.ro.