Home » Life & Style » Ziua Națională a României pe vremea lui Ceaușescu. Cum sărbătoreau românii

Ziua Națională a României pe vremea lui Ceaușescu. Cum sărbătoreau românii

Bucur Ioana / 01.12.2020, 12:48

Comuniștii au încercat cu orice preț să șteargă din istorie orice urmă a evenimentelor ce ne-au creat, de fapt, țara. Ziua Națională a României, pe vremea lui Ceaușescu,era sărbătorită în august, cu o singură excepție. Cum a fost sărbătorit singurul 1 Decembrie din perioada comunistă?

Când se sărbătorea Ziua Națională a României pe vremea lui Ceaușescu? Șoimii patriei, pionierii, muncitorii scoși din fabrici, toți cântau laude „conducătorului iubit”

Pentru comuniști, Ziua Națională a României a fost 23 august, în memoria anului 1944, momentul în care România a întors armele împotriva Germaniei lui Hitler, alăturându-se Națiunilor Unite. Zeci de mii de oameni participau, cu mai mult mai puțin entuziasm, la paradele fastuoase organizate de partid. Ziua Națională a României, pe vremea lui Ceaușescu, arăta cu totul diferit față de manifestările cu care ne-am obișnuit după 1990. Șoimii patriei, pionierii, muncitorii scoși din fabrici, toți îmbrăcați în haine de sărbătoare, defilau pe 23 august, purtând pancarte, strigând lozinci și cântând pentru Elena și Nicolae Ceaușescu: „Stima noastră și mândria, Ceaușescu, România!”, „Partidul, Ceaușescu, România!”.

În București, Stadionul 23 August era neîncăpător. De la tribune, spectacolul era urmărit cu interes de cuplul dictatorial. Fiecare detaliu era stabilit și repetat din timp, nimic nu era lăsat la voia întâmplării, de la hainele pe care le purtau oamenii cu drapele, eșarfe și baloane în mâini, până la modul în care erau grupați pe coloane. Zeci de mii de oameni participau la spectacolele grandioase, cu coregrafii complexe şi foarte complicate. După paradă, oamenii ieșeau cu mic cu mare la tradiționalii mici, pe care îi „spălau” cu bere.

Șoimii patriei, pionierii, muncitorii scoși din fabrici, toți îmbrăcați în haine de sărbătoare, defilau pe 23 august, purtând pancarte, strigând lozinci și cântând pentru Elena și Nicolae Ceaușescu
Șoimii patriei, pionierii, muncitorii scoși din fabrici, toți îmbrăcați în haine de sărbătoare, defilau pe 23 august, purtând pancarte, strigând lozinci și cântând pentru Elena și Nicolae Ceaușescu

Marea Unire, o acțiune ostilă împotriva Uniunii Sovietice și „revoluției proletariatulu”

Poziția comuniștilor cu privire la Marea Unire reiese clar din primul manual de istorie al regimului, apărut în 1947: „Guvernul reacţionar român, folosind situaţia grea a tinerelor Republici Sovietice, le atacă şi ocupă Basarabia (ianuarie 1918), înăbuşind cu forţa armată rezistenţa sovietelor revoluţionare care au luat naştere şi s-au dezvoltat în timpul Revoluţiei”, scrie Mediafax.

Cât despre evenimentele de la 1 decembrie 1918, unirea Transilvaniei cu România, erau numite de Mihail Roller, coordonatorul lucrării și unul dintre principalii pioni ai aparatului de propaganda communist, drept rezultat al unei ocupaţii militare şi „conspiraţii politice” a Partidului Naţional Român, reprezentant al curentului unionist şi care a împiedicat, prin actul Unirii, desfăşurarea în curs a unei „revoluţii democratice”, în fruntea căreia se aflau „clasele muncitoare”.

În București, Stadionul 23 August era neîncăpător
În București, Stadionul 23 August era neîncăpător

Singurul 1 Decembrie sărbătorit de Nicolae Ceaușescu

A existat însă, și o excepție. Un moment unic în istoria comunismului a fost 1 Decembrie 1968, la 50 de ani de la Marea Unire. Cu toate că regimul încercase să șteargă orice amintire a istoriei ce a dus la reîntregirea României, concentrându-se doar de istoria mișcării muncitorești, mijlocul anilor ’60 a fost martorul unui eveniment pe care puțini l-ar fi putut anticipa. De douăzeci de ani, unirea de la 1 Decembrie fusese un subiect aproape interzis, chiar distorsionat. Influențate de evenimentele din Cehoslovacia – reprimarea mișcării reformatoare – în 1968, autoritățile de la București decid să aniverseze cu fast semicentenarul Marii Uniri, la Alba Iulia.

Sărbătoarea a început pe 28 noiembrie 1968, când Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer, împreună cu ceilalți conducători de partid și de stat, ajungeau în gara orașului de pe Mureș, la 8:30 dimineața. Au fost întâmpinați cu pâine și sare, flori oferite de fete îmbrăcate în port popular, aplauze și ovații de „oamenii muncii”, români, maghiari, germani, pentru că solidaritatea şi buna înţelegere dintre români şi celelalte naţionalităţi conlocuitoare din Transilvania era o idee cultivată cu asiduitate de PCR. Așa cum se întâmpla și la 23 August, mii de oameni au fost aduși la Alba Iulia din localități îndepărtate. Toate, pentru a li se asigura o primire grandioasă lui Nicolae Ceaușescu și delegației sale. De la gară, coloana oficială s-a îndreptat către Cetate, de-a lungul străzilor împodobite cu drapele de partid şi de stat, dar şi cu ghirlande multicolore, mii de persoane i-au întâmpinat pe înalţii oaspeţi, purtând pancarte şi steguleţe, unii dintre ei fiind îmbrăcaţi în straie populare.

Singurul 1 Decembrie sărbătorit pe vremea lui Ceaușescu. Foto: Muzeul Unirii
Singurul 1 Decembrie sărbătorit pe vremea lui Ceaușescu. Foto: Muzeul Unirii

În atmosferă de sărbătoare, înconjurat de oameni în costume tradiționale, de epocă ale dacilor și romanilor, pe muzică de fanfară, Nicolae Ceaușescu a tăiat panglica inaugurală a complexului muzeal din Alba Iulia. Dictatorul a vizitat apoi mai multe puncte de interes istoric din oraș, printre care Sala Unirii, locul unde, cu 50 de ani înainte, cei 1 228 de delegaţi la Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918 au hotărât unirea Transilvaniei cu România. Momentul a fost marcat, însă, și la București, unde, în Sala Palatului Republicii Socialiste România, a fost organizată o şedinţă jubiliară a Marii Adunări Naţionale, în care s-a subliniat încă o dată importanţa actului istoric ce se înfăptuise cu 50 de ani în urmă.