Boala oaselor moi – cum ne dăm seama că o avem, cum ne afectează și ce e de făcut

Odată cu înaintarea în vârstă, o afecțiune care se poate manifesta la nivelul sistemului osos este osteomalacia sau cum i se mai spune în popor boala oaselor moi. Este adevărat că avem de-a face cu o boală mai puțin întâlnită, fiindcă apare pe nesimțite și poate fi confundată cu osteoporoza.

Ce este osteomalacia sau boala oaselor moi

Practic, osteomalacia înseamnă înmuierea oaselor, ca urmare a unei demineralizări osoase. Deși masa osoasă este normală, mineralizarea țesutului osteoid este deficitară, consecință a acumulării de osteoblaste (celule care secretă matricea osoasă). Osteomalacia este diferită de osteoporoză în care masa osoasă este deficitară, dar mineralizarea osoasă este normală.

Structura osoasă este termenul generic care definește substanța „organică” pe care este fixată sau substanță „minerală”. Această substanță minerală se caracterizează printr-un amestec de calciu și fosfor, ce conferă oaselor duritate și rezistență.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

În cazul osteomalaciei, structura osoasă, cum am spus, este de densitate normală. Problema rezultă din fixarea insuficientă a cristalelor de calciu pe acest cadru osos.

Cum se explică insuficiența de calciu

Fixarea calciului este favorizată de o anumită cantitate de vitamina D, care intră în joc în absorbția și în metabolismul calciului. Un aport deficitar de vitamina D poate fi, prin urmare, cauza unei fixări insuficiente a calciului pe structura osoasă.

Aportul zilnic de calciu prin alimente variabile în funcții de vârstă și starea fiziologică a persoanelor trebuie să fie de: 800 mg/zi între4 și 8 ani, de 1,300 mg/zi între 9 și 18 ani, de 1000 mg/zi între 19 și 50 de ani, de 1200 mg/zi după 50 de ani.

Un aport mai mic de calciu comparativ cu recomandările zilnice poate provoca persoanei respective un deficit de calciu, generând astfel o demineralizare osoasă. Ca atare, osul devine mai fragil datorită acestei insuficiențe de minerale la nivelul cadrului osos. Anumite oase din corp suportă sarcini mai mari (vertebra, picioarele) și prezintă riscul să se deformeze sau se fractureze.

Cum ne dăm seama că avem boala oaselor moi- simptome

Simptomele specifice osteomalaciei sunt în principal dureri la nivelul oaselor. Aceste dureri pot fi localizate în picioare (accentuate în timpul mersului, alergării etc.), vertebre, la nivelul coloanei, coastelor, omoplaților, bazinului și altele.

Durerile se pot adăuga deformărilor mai mult sau mai puțin vizibile, miopatiei proximale (patologia care afectează fibrele musculare), slăbiciunii musculare etc.

În cazul formelor severe, osteomalacia poate fi caracterizată printr-un torace „în formă de clopot” sau „vioară”, stern cu pierdere în dimensiune. Pe lângă simptomele osoase, pot apărea anomalii ale smalțului dentar (pierderea strălucirii dinților și slăbirea lor).

Osteomalacia este o patologie care afectează în principal femeile și persoanele în vârstă. Copiii al căror aport de vitamina D și calciu este insuficient pot fi, de asemenea, afectați de acest tip de patologie sub formă de rahitism.

Ce e de făcut. Prevenirea și tratamentul bolii oaselor moi

După consultarea medicului, acesta vă poate prescrie un echilibru fosfocalcic pentru a evalua deficiențele de calciu, fosfor și albumină. Acest lucru poate fi completat de o determinare a calciului în urină.

Verificările pot fi însoțite de raze X ale oaselor dureroase. Tomografia computerizată a coloanei vertebrale poate fi utilizată pentru a studia structura vertebrelor. În cele din urmă, este, de asemenea, posibil să se efectueze o biopsie osoasă pentru a vedea cum se prezintă țesutul os.

Tratament recomandat de Dr. Colin Tidy

Colin Tidy, medic generalist la Witney, Oxfordshire, specializat în traume, leziuni sportive, medicină musculo-scheletică, oncologie, endocrinologie și pediatrie, cu o experiență de 20 de ani în calitate de medic generalist și cu alta de 19 ani în calitate de expert medical care se ocupă, în principal, de cazuri de neglijență medicală, recomandă o schemă de tratament pentru tratarea deficitului de vitamina D:

• colecalciferol (vitamina D3), într-o doză zilnică de 10.000 UI sau o doză săptămanală de 60.000 UI, timp de 8 pană la 12 săptămani, pentru a restabili nivelul optim de vitamina D din organism.
• o doză de întreținere de 1.000-2.000 UI colecalciferol zilnic sau 10.000 UI săptămânal este adecvată.