Când se pune virgula și când nu e bine să o folosești niciodată. Regula importantă

Când se pune virgula și când nu e bine să o folosești niciodată. O virgulă pusă la întâmplare într-un text de lege a dus la reducerea bugetului unui stat cu milioane de euro. O altă virgulă a scăpat un om de la moarte, atunci când judecătorul a spus „Să se ierte nu se poate, să se condamne la moarte!”, dar grefierul a scris „Să se ierte, nu se poate să se condamne la moarte!”. Așadar, virgula este foarte importantă și trebuie folosită exact cum ne învață gramatica limbii române.

Ce este virgula și de ce este importantă

Conform definiției din DEX, virgula este semnul de punctuație ce delimitează grafic unele propoziții într-o frază și unele părți în cadrul unei propoziții sau un semn folosit pentru a arăta când trebuie făcută respirația în timpul unei interpretări muzicale vocale.

Virgula este foarte importantă și are diverse roluri, motiv pentru care este necesară în multe situații. Lipsa semnelor de punctuație dintr-un text poate duce la neînțelegerea acestuia sau la trasmiterea eronată a unei informații. Un exemplu în acest sens este bărbatul care a fost salvat de la pedeapsa capitală tocmai de o virgulă.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Când se pune virgula

• când propoziția este eliptică de predicat: „Copiii, niște obranici”, „Fermierii, în impas”;
• pentru a izola o apoziţie sau o structură explicativă extinsă de restul enunţului: „Ana, prietena mea, nu a ieșit astăzi cu mine în oraș”;
• înainte de conjuncţiile coordonatoare adversative (dar, iar, ci): „Nu mi-e foame, dar aș mânca o ciocolată”, „Ea a explicat de mai mult ori, iar ei nu au priceput nimic”;
• pentru a separa un vocativ sau o interjecţie de restul enunţului: „Atenție, cad țurțuri!”, „Hai, stai la locul tău!”, „Adio, vacanță!”, „Bine ai venit, draga mea!”;
• la separarea secvenţelor circumstanţiale: „Ana, supăratp foc, a plecat la mare singură”, „Când am făcut doi ani, mama mi-a dăruit o jucărie”, „Nu se poate ca el să stea în casă, în timp ce ceilalți copii se joacă afară”;
• între cei doi membri ai unei perechi corelative: „Trebuie să învățăm, fie că ne place sau nu”;
• la separarea a două propoziţii principale juxtapuse: „Însă vă spun, asta nu este o idee rea deloc”, „Nu mai mergem la mare, mergem la munte”;
• pentru a separa elementele unei enumerații: „Am mâncat roșii, castraveți și ardei”.

Când nu se folosește virgula

• o regulă de aur: între subiect și predicat nu se pune virgulă sau între regentă şi subiectivă: „Una dintre vrăbiuțe, a zburat”, „Cel care citește, va ajunge un om mare” (în aceste exemple NU se folosește virgula)
• între verb şi complemente sau între regentă şi completivă: „Vă rog, să fiți cu ochii pe copilul meu”, „Politicianul a declarat înaintea ședinței, că soluția nu este salvatoare” (în aceste exemple NU se folosește virgula)
• pentru a izola un atribut cu rolul de a identifica, şi nu de a explica, de restul enunţului: „Vinul, produs de o cramă din Spania, a fost retras de pe piață”, „Copilul marelui poet, Tudor Arghezi…” (în aceste exemple NU se folosește virgula)
• în coordonare disjunctivă (conjuncția disjunctivă „sau”): „Nu a venit la petrecere pentru că nu a vrut, sau a adormit?”, „A plecat, sau a mai rămas?” (în aceste exemple NU se folosește virgula)
• după o conjuncţie coordonatoare adversativă: „Iar, plata ce trebuie făcută este destul de mare”, „Dar, pe voi cine v-a chemat?”, „Aș fi vrut totuși, să vă spun câte ceva”, „Ei însă, nu cred în cuvintele tale” (în aceste exemple NU se folosește virgula).