Home » Știri » Experimentul Lebensborn. Ce s-a aflat de fapt în spatele acestui proiect. Secretul obsesiei lui Hitler

Experimentul Lebensborn. Ce s-a aflat de fapt în spatele acestui proiect. Secretul obsesiei lui Hitler

Manolică Anca / 30.09.2021, 16:16

Planul măreţ al naziştilor, Al Treilea Reich – „domnia de o mie de ani a rasei pure, ariene” – necesita mulți soldaţi, muncitori, oameni devotaţi trup şi suflet cauzei, care să fie crescuţi de la început doar pentru acest proiect. Iată ce a presupus experimentul Lebensborn.

Ce presupunea experimentul Lebensborn

Hitler visa să aibă o armată de luptători şi oameni devotaţi sută la sută, cu păr blond şi ochi albaştri. Însă această obsesie pentru naşterea unei rase superioare se lovea de o situaţie demografică extrem de delicată, pentru că în Primul Război Mondial muriseră foarte mulți bărbați tineri.

De asemenea, multe femei rămâneau însărcinate fără a fi căsătorite şi erau nevoite să avorteze pentru a nu se face de râs în comunităţile în care trăiau. În societatea germană de atunci era o rușine mare să ai un copil ilegitim. Așadar, din punctul de vedere al naziştilor se pierdea prea mult sânge pur, arian.

Așadar, Liderul SS, Heinrich Himmler, a lansat proiectul Lebensborn (Fântâna Vieţii), în anul 1935. Acesta oferea ajutor şi protecţie tinerelor care rămâneau însărcinate, fără a fi căsătorite, cu condiția ca taţii să fie blonzi şi cu ochi albaştri.

Copiii ilegitimi, consideraţi „datorie patriotică”

Ofiţerii SS erau văzuți a fi cele mai bune exemplare de bărbaţi arieni, astfel că erau încurajaţi să aibă multe aventuri cu tinere blonde. La rândul lor, și acestea erau îndoctrinate pentru a avea asemenea relaţii, iar cel mai important rol era acela de a procrea. O mare parte dintre tinerele care făceau acest lucru erau din Liga Fetelor Germane, unde „intrau” doar tinerele cu „origini sănătoase”.

În Lebensborn nu erau acceptaţi decât copiii cu sânge pur. Așadar, ofiţeriilor SS, de multe ori bărbaţi deja căsătoriţi, cu familie, li se spunea să lase în urmă cât mai mulţi urmaşi arieni, iar rezultatul acestor aventuri, văzute de partidul nazist ca „datorie patriotică”, trebuia ţinut secret.

Experimentul Lebensborn
Experimentul Lebensborn

Deşi ar putea fi considerat un program social, care venea în ajutorul tinerelor pentru a nu mai avorta, Lebensborn (Fântâna Vieţii), a fost în realitate un imens experiment demografic şi eugenic, de „purificare” rasială. Consecințele se văd și în ziua de azi, pentru că aceşti copii ilegitimi, ajunși la vârsta de circa 60 de ani, se găsesc în imposibilitatea de a își descoperi trecutul și adevăraţii părinţi.

Zece case „Lebensborn”, în Germania

Autoritățile au deschis zece case maternale speciale, multe din acestea fuseseră confiscate de la familii de evrei, unde tinerele gravide mergeau și trebuiau să demonstreze originea ariană a familiei lor, dar şi pe cea a tatălui copilului. Aici primeau și îngrijirile medicale necesare, nășteau, după care erau obligate să îşi abandoneze copilul. Pruncul devenea automat proprietatea SS-ului şi urma să fie adăugat elite militare printr-o ceremonie specială.

El creștea la orfelinat, fiind educat și îndoctrinat pentru a deveni un soldat perfect, demn de Al Treilea Reich, ori putea fi adoptat, de multe ori de familii bogate, ale unor ofiţeri germani. Adesea le erau falsificare certificatele de naştere erau falsificate, motiv pentru care acum găsirea adevăraţilor părinţi este aproape imposibilă.

Experimentul Lebensborn a dat naștere doar în Germania la 8.000 de copii, iar în Norvegia la alţi 12.000. Aici, femeile erau văzute a fi ideale pentru a duce mai departe genele ariene, majoritatea dintre ele fiind înalte şi blonde.

Experimentul Lebensborn. Copiii bolnavi erau exterminaţi

În cazul copiilor născuți cu probleme sau vreun handicap, aceștia erau omorâți sau duși într-un lagăr special, unde erau lăsat să piară. De asemenea, oamenii consideraţi inferiori erau luați drept „rebuturi genetice” şi erau castraţi pentru a nu se mai putea înmulți. Nici persoanele cu handicap sau cele cu boli psihice nu aveau dreptul să se reproducă, potrivit concepţiei naziste.

În schimb, toate familiile germane care nu aveau copii erau amendate. Numărul ideal recomandat de copii pentru o familie era de patru, mamele-eroine care aduceau și mai mulţi copii primind un card special care le conferea anumite drepturi.

Experimentul Lebensborn
Experimentul Lebensborn

Răpirea şi germanizarea copiilor străini

Contrar tuturor acestor măsuri demografice radicale, numărul copiilor care veneau pe lume nu era considerat suficient, iar tinerii soldaţi continuau să moară pe front. Motiv pentru care s-a lansat a două etapa a programului Lebensborn, una mai cumplită şi revoltătoare: răpirea copiilor din familii.

Începând din 1939, naziştii au pornit în în toate ţările ocupate în căutarea copiilor care să corespundă standardelor ariene: să fie perfect sănătoşi, blonzi şi să aibă ochi albaştri. Heinrich Himmler le spunea părinților că „trebuie să scoatem aceşti copii din mediul lor, să folosim fiecare pictură de sânge bun pentru noi, iar dacă nu vom reuşi asta, atunci vom distruge acest sânge”.

Copiii au fost răpiţi din multe ţări ocupate, chiar și din România, unde s-a încercat introucerea experimentului, fără prea mare succes. Însă programul s-a aplicat cel mai mult în Polonia, unde erau mulți copii blonzi, în total, peste 200.000 de copii fiind răpiți.

„Teoria rasei ariene a fost promovată inclusiv în România, în anii războiului(1941-1945), fără rezultate concludente. Din fericire, românii au o structură net diferită de alte popoare europene care au îmbrăţişat asemenea idei.

Experimentul Lebensborn nu a prins în România decât foarte timid, în Ardeal, un obstacol de netrecut fiind biserica ortodoxă foarte conservatoire în relaţiile de cuplu şi a copiilor născuţi în afara familiei”, a dezvăluit istoricul Cornel Şomîcu, potrivit Adevărul.

Cum erau educați aceștia

După ce erau supuşi unor teste medicale, aceștia urmau un program agresiv de germanizare. Cei mai mici de 6 ani erau duşi în casele maternale, în timp ce pentru cei mai mari începea imediat îndoctrinarea. În caz de opunere, erau bătuţi şi unii trimiși chiar în lagăre de concentrare. La final, copiii care erau germanizaţi cu succes primeau acte false, cu alt nume, ajungând să uite de adevărata lor identitate şi să creadă că sunt copii germani, născuţi din părinţi arieni.

Deşi primeau şi o educaţie şcolară, accentul era pus pe antrenamentul fizic şi militar al viitorilor luptători pentru Al Treilea Reich. Multe din aceste exerciţii militare erau sub formă de jocuri, destinate să asigure o condiţie fizică foarte bună. Copiii învățau să folosească arme, învăţau tehnici de asalt şi tactici de luptă.

Experimentul Lebensborn
Experimentul Lebensborn

În cazul fetelor, viaţa în cadrul Ligii Fetelor Germane erau ceva mai uşoară. Aici existau două organizaţii, una de junioare (de la 10 la 14 ani) şi liga pentru fete (14-18 ani), unde accentul se punea pe disciplină şi pe menţinerea unei condiţii fizice cât mai bune, prin sport şi dans, pentru ca ele să devină soţii perfecte pentru tinerii arieni.

Din fericire, experimentul Lebensborn, cu tot ce implica el, a luat sfârșit după capitularea Germaniei naziste şi eliberarea ţărilor ocupate. Însă, pentru acești copii, avea să înceapă marea dramă, mai ales pentru cei din Norvegia. Umiliţi, izolaţi şi văzuți ca fiind trădători, urmaşi ai unor criminali de război germani, ei au trecut prin ani întregi de chinuri și abuzuri fizice și psihice.