Semnificația cuvântului OK. Ce înseamnă, de fapt, și în ce condiții se poate folosi

Semnificația cuvântului OK. Ce înseamnă, de fapt, cuvântul și în ce condiții se poate folosi? Îl utilizăm zilnic în limbajul nostru, dar foarte puțini și cunoaștem etimologia cuvântului. Află care este semnificația acestuia.

OK este unul dintre cele mai folosite cuvinte din lume, utilizat pentru a descrie o stare de spirit, un acord, sau pur şi simplu pentru a începe o propoziţie. Însă, puţini cunosc etimologia sau semnificaţia acestui cuvânt, scrie Business Insider.

Una dintre teorii susține că OK este abrevierea pentru “oll korect”, un termen din jargon apărut în anii 1830 care poate fi asemănat cu OMG-ul sau LOL-ul folosit astăzi. Cuvântul OK a apărut sub forma unei glume în 1839, în The Boston Morning Post, cel mai popular ziar din New England, la vremea aceea.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Alte păreri spun că cel care a popularizat cuvântul OK a fost Martin Van Buren (1782 – 1862), al optulea preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Susţinătorii preşedintelui erau cunoscuţi sub numele de OK Club , OK fiind prescurtarea de la Old Kinderhook, porecla lui Van Buren. Unele surse au scris că Van Buren ar fi început să folosească OK drept semnătură.

Prescurtarea însemna „omul potrivit”, iar cuvântul „ok” a fost des văzut pe afișele electorale, întrucât omul politic avea un nume cu origini olandeze, greu de pronunțat printre americani.

O altă dată de referință pentru acest cuvânt este 23 martie 1839, când un ziarist pe nume Charles Gordon Green notat pe marginea unui articol legat de o dispută cu rivalii de la Providence Journal, expresia ”OK”, însemnând ”all correct” („totul corect”).

În anul 1919, Woodrow Wilson care spunea că termenul provine din limba Choctaw l-a rescris sub forma “okeh”, pentru ca mai apoi această scriere să fie înlocuită cu o nouă ortografiere, mai modernă, “okay”. Una dintre persoanele care l-au sprijiit pe Wilson a fost Pete Seeger, cântăreţul de muzică folk ale cărui melodii spuneau poveşti despre limbă.

Un dicționar de limbă Choctaw, scris de Cyrus Byington în 1915, reprezintă cea mai recentă dovadă care confirmă spusele lui Wilson şi Seeger. Acesta, alături de alte dicționare publicate mai târziu, confirmă că okeh însemna „este aşa şi în niciun alt mod”.

Mai există o variantă conform căreia „OK” a devenit popular odată cu apariția automobilului și a fabricilor lui Henry Ford din Statele Unite. Unul dintre cei mai pricepuți ingineri Ford, neamțul Otto Kraus, ştanţa fiecare maşină care ieşea din fabrică cu ”OK” după iniţialele sale și așa expresia ar fi căpătat conotația de „bun”.

Semnificația cuvântului OK. Rolul în propoziție

Cuvântul „OK” poate fi folosit într-o mulțime de cazuri, însă contextul, de preferat, trebuie să fie unul informal, relaxat, în niciun caz într-un discurs care se vrea mai îngrijit.

„OK este mai întâi un fel de adverb de afirmaţie: Adică da, le iau eu, bine. Este cea mai frecventă utilizare. Să apară singur aşa ca: da, nu, bine, sigur. OK mai poate fi şi adverb de mod. Să descrie acţiunea unui verb: . Adică s-au comportat bine, politicos, civilizat, au fost binevoitori. Sau: „Înregistrarea se aude OK”. Adică se aude bine, are o calitate bună a sunetului. OK se mai poate folosi şi ca adjectiv invariabil dacă stă pe lângă un substantiv: . E destul de vag sensul aici. Poate însemna că profesorul e bun, talentat, competent sau politicos, se poartă bine, e amabil, sau e permisiv, e de gaşcă, depinde de contextul discuţiei. Sau: . La fel, competent, care îşi face treaba destul de bine. OK e de fapt un bine mediu în aceste exemple.” a explicat Ana Iorga în rubrica „Pe cuvânt” de la antena3.ro

„Acum dacă OK poate apărea ca adverb şi ca adjectiv, iar sensul lui este , teoretic ar trebui să admită gradarea. Că poţi spune foarte OK după modelul lui foarte bine. Totuşi eu am ceva rezerve, nu sunt prea încântată de combinaţia asta română-engleză care sună artificial, aşa mi se pare. E ca şi cum ai spune: foarte safe în loc de foarte sigur, foarte funny în loc de foarte amuzant. . Dar aici cred că nu gradarea în sine e problema, ci faptul că abuzăm un pic de cuvântul în engleză, cu valori suplimentare, dincolo de cea principala, aceea de afirmaţie.”, spune în continuare Ana Iorga