Home » Știri » Știri externe » Lacul considerat unul dintre cele mai toxice locuri de pe Pământ. Ce riști să pățești dacă stai pe malul său

Lacul considerat unul dintre cele mai toxice locuri de pe Pământ. Ce riști să pățești dacă stai pe malul său

Voicu Costin / 28.01.2022, 11:23
Lacul considerat unul dintre cele mai toxice locuri de pe Pământ. Ce riști să pățești dacă stai pe malul său

Lacurile sunt frumoase și sunt pline de încărcătură istorică. Numeroase lacuri sunt foarte cunoscute, iar turiștii nu ratează nici o ocazie să le observe. În unele poți chiar și înota. Însă, un lac este considerat unul dintre cele mai periculoase locuri din lume. Care este acesta și unde se află?

Cel mai toxic lac din lume

Lacul Karachay scris uneori Karachai sau Karachaj este un mic lac din sudul munților Urali din centrul Rusiei. Începând cu 1951, Uniunea Sovietică a folosit zona ca depozit pentru deșeurile radioactive din Mayak, instalația de depozitare și reprocesare a deșeurilor nucleare din apropiere. Ea este situată în apropierea orașului Ozyorsk (numit pe atunci Chelyabinsk-40). Astăzi, lacul este toxic acționând ca o instalație de depozitare permanentă a deșeurilor nucleare aproape de suprafață.

Radioactivitatea lacului este comparabilă cu dezastrul de la Cernobîl, cel mai grav accident nuclear din toate timpurile.

Numele karachay înseamnă „apă neagră” sau „pârâu negru” în mai multe dialecte din limba turcă.

Construită în secret între anii 1946 și 1948, uzina Mayak a fost primul reactor folosit pentru a crea plutoniu pentru proiectul bombei atomice sovietice. În conformitate cu procedura stalinistă și supravegheată de șeful NKVD Lavrenti Beria a fost cea mai mare prioritate să se producă suficient material pentru arme.

În urma bombardamentelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki, rușii au vrut și ei să își creeze propriile bombe nucleare. S-a acordat puțin sau deloc, atenție siguranței lucrătorilor sau eliminării responsabile a deșeurilor, iar reactoarele au fost toate optimizate pentru producția de plutoniu, producând multe tone de material contaminat. Sisteme de răcire cu ciclu deschis contaminau direct lacul prin apa dejectată de reactoarele nucleare.

De ce s-a ajuns aici

Lacul Kyzyltash a fost cel mai mare lac natural capabil să furnizeze apă de răcire, reactoarelor. A fost contaminat rapid din cauza utilizării sistemului cu ciclu deschis. Lacul Karachay era și mai aproape de baza nucleară. El a fost desemnat apoi un loc bun și convenabil pentru a arunca cantități mari de deșeuri radioactive.

Planul inițial a fost, de a folosi lacul, pentru a stoca material radioactive, până când ar putea fi returnat în cuvele de depozitare subterane din beton ale instalației Mayak, dar acest lucru s-a dovedit imposibil din cauza nivelului letal de radioactivitate. Lacul a fost folosit în acest scop până la dezastrul Kyshtymin din 1957, în care cuvele subterane au explodat din cauza unui sistem de răcire defect.

Acest incident a provocat contaminarea pe scară largă a întregii zone Mayak (precum și o mare parte de teritoriu la nord-est). Acest lucru a condus la o mai mare prudență în rândul administrației temându-se de atenția internațională și a făcut ca depozitele să fie extinse pe zonă mai întinsă (inclusiv mai multe lacuri, printre care și râul Techa, de-a lungul căruia se întindeau multe sate).

În anii 1960, lacul a început să sece. Suprafața sa a scăzut de la 0,5 km² în 1951 la 0,15 km² până la sfârșitul anului 1993. În 1968, în urma unei secete, vântul a transportat praf radioactiv departe de zona uscată a lacului, iradiind jumătate de milion de oameni.

Între 1978 și 1986, lacul a fost umplut cu aproape 10.000 de blocuri goale de beton pentru a preveni deplasarea sedimentelor. Conservarea zonei afectate a continuat în anii 2000 prin programul țintă federal „Securitate nucleară și a radiațiilor din 2008 până în 2015”, restul lacului fiind în cele din urmă umplut în noiembrie 2015.

Lucrările au fost finalizate în decembrie 2016, odată cu adăugarea stratului final de rocă și sol făcând efectiv din fostul lac, o instalație de depozitare permanentă a deșeurilor nucleare.