20:37
23 august 1944 a reprezentat un moment de cotitură pentru România. În acea zi, Regele Mihai I l-a demis pe mareșalul Ion Antonescu din funcția de prim-ministru și a dispus arestarea acestuia. România a rupt alianța cu Puterile Axei și a trecut de partea Aliaților, schimbându-și poziția în cel de-Al Doilea Război Mondial, transmite Mediafax.
Mareșalul Ion Antonescu se afla la conducerea guvernului din septembrie 1940, când fusese numit prim-ministru de Regele Carol al II-lea. În timpul regimului său, România s-a alăturat Germaniei Naziste și celorlalte state ale Axei în război.
La 23 august 1944, Regele Mihai I a decis îndepărtarea lui Antonescu de la conducerea guvernului și a cerut arestarea mareșalului. Decizia a schimbat radical poziția României în conflictul mondial și a pus capăt regimului condus de Antonescu.
După evenimentele din 23 august 1944, România a renunțat la alianța cu Puterile Axei și s-a alăturat Națiunilor Unite, alături de URSS, Statele Unite și Marea Britanie.
Autoritățile române au început negocierile pentru încheierea armistițiului cu Aliații, iar România a intrat în război împotriva Germaniei Naziste. În aceeași seară, Regele Mihai I s-a adresat populației și a citit Proclamația către țară.
„În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite”, transmitea Regele Mihai I.
În același mesaj, suveranul anunța încheierea dictaturii și promitea reinstaurarea drepturilor și libertăților cetățenești.
După îndepărtarea și arestarea lui Ion Antonescu, conducerea guvernului a fost preluată de generalul Constantin Sănătescu.
Noul cabinet a reunit reprezentanți ai principalelor partide democratice, militari și membri ai Partidului Comunist. În perioada care a urmat, România a semnat armistițiul cu Uniunea Sovietică, iar influența Moscovei asupra politicii interne a crescut constant.
Schimbarea taberei a permis României să recupereze Transilvania de Nord, inclusiv orașele Cluj, Carei, Satu Mare și Oradea. În schimb, Cadrilaterul a rămas Bulgariei, iar Basarabia și Bucovina de Nord au rămas în componența Uniunii Sovietice.
Schimbarea de la 23 august 1944 a fost urmată de o transformare profundă a sistemului politic românesc. În anii care au urmat, comuniștii și-au consolidat treptat controlul asupra instituțiilor statului, proces desfășurat în contextul influenței sovietice.
La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I a fost obligat să abdice, iar monarhia a fost desființată. România a devenit republică populară, iar regimul comunist a rămas la putere până în decembrie 1989.
După instaurarea regimului comunist, semnificația zilei de 23 august a fost reinterpretată de propaganda oficială.
Data a devenit sărbătoare națională și una dintre cele mai importante zile din calendarul comunist. Evenimentele din 1944 erau prezentate drept momentul „eliberării” României de sub fascism, în timp ce rolul Regelui Mihai I în schimbarea regimului era diminuat în discursul oficial.
În marile orașe ale țării erau organizate parade militare, manifestații și festivități de amploare. Muncitori, elevi și angajați ai instituțiilor erau mobilizați pentru defilări, iar participarea la evenimente devenise o componentă importantă a vieții publice.
Manifestările de 23 august au funcționat și ca instrumente de propagandă. Discursul oficial a pus accent pe rolul Partidului Comunist Român și al Uniunii Sovietice în evenimentele din 1944, în timp ce contribuția Regelui Mihai I și a monarhiei a fost trecută treptat în plan secund.
Astfel, aceeași zi de 23 august a căpătat, în decursul deceniilor, semnificații politice radical diferite: de la actul prin care România a schimbat tabăra în război și a ieșit din alianța cu Germania Nazistă, la una dintre principalele sărbători și instrumente de legitimare ale regimului comunist.
