Ce se petrece în sufletul unui copil care nu este iubit? Consecințele lipsei de afecțiune în copilărie

Pentru orice copil, o legătură de atașament sigură, sănătoasă cu părinții lui constituie  baza de la care pornește în drumul lui de explorare a lumii, știind că se poate întoarce într-un loc lipsit de vreo primejdie.

Ce se petrece în sufletul unui copil

Aceasta este prima modalitate prin care bebelușii învață să-și organizeze sentimentele și acțiunile, deoarece știu că pot conta pe cei care au grijă și le oferă confort. De aceea, construirea unei legături de atașament este esențială pentru sănătatea psihică pe termen lung a copiilor.

O astfel de legătură va ajuta copilul să facă față unor situații diverse care vor apărea pe măsură ce cresc, cum ar fi separarea de un adult, odată cu mersul la grădiniță sau la școală, cooperarea cu alți copii și nevoia de autocontrol. Prin formarea unei legături de atașament, copilul învață să aibă încredere în oameni, ceea ce îl va ajuta ulterior să formeze la rându-i relații sănătoase.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Toți copiii trebuie să primească din partea tutorilor tandrețe și afecțiune. Din păcate, nu se intâmpla asta, fiindcă există și o altă categorie de copii lipsiți complet de afecțiune. Aproape că nici nu știu de ce sunt tratați într-o așa manieră. Poate cred că asta este realitatea în care sunt nevoiți să trăiască și o acceptă.

Întrebarea ce se pune imediat de către cei aflați în tabăra părinților cu dragoste de copii sau de către orice om conștient că un copil simte de mic că părinții tind să uite cel mai important lucru ce ar trebui dat copiilor, anume dragostea, este: ce se petrece în sufletul acelui copil?

Consecințele lipsei de afecțiune în copilărie

Imaginați-vă că atunci când un copil simte că nu este iubit, inima i se frânge. Și, din  moment ce nu reușește să dea o formă sau un sens suferinței sale, o manifestă indirect, prin dezvoltarea unor comportamente sau idei ce scot la suprafață angoasa și durerea trăite în interiorul său.

Copilul care nu-i iubit poate dezvolta frici și fobii legate de întuneric, anumite obiecte înconjurătoare, animale etc. Odată scăpat de sub control, devine impulsiv. Orice trăire este exagerată. Instabilitatea îl face ca azi să vrea ceva, mâine altceva. Vă puteți aștepta ca din moment în moment să se comporte diferit, lucru ce se observă și la copiii iubiți, dar la cei neiubiți atitudinile sunt mai pronunțate.

Dacă stați de vorbă cu un psiholog (în școli îi veți întâlni), acesta vă va spune că un copil lipsit de afecțiune are dificultăți de concentrare, atenție și va avea probleme la școală, unde devine invizibil sau încearcă să fie. E acolo, dar parcă nu ar fi. Încearcă să se ascundă, să treacă neobservat, cu alte cuvinte să “nu existe”.

Despre abilități sociale, remarcă psihologii, nu s-ar putea vorbi decât puțin, deorece se simte inconfortabil sau foarte transgresiv, atunci când se află în preajma altor copii sau adulți.

Ma mult, un copil care nu este iubit devine foarte suspect. Dă o mulțime de semne de confuzie și neliniște. Uneori sunt extrem de stupide, iar altele artificiale și formale pentru vârsta lor. Lipsa de afecțiune în copilărie îi face să relaționeze mai greu cu ei înșiși în viitor. Uneori copiii se pot simți ca fiind propriul lor dușman și cel mai bun critic al lor.

“Este suficient ca o mamă să-și vadă copilul zâmbind pentru a fi convinsă de realitatea fericirii supreme” (Chateaubriand)

Cu siguranță, încrederea este o componentă importantă a atașamentului emoțional pozitiv. Ca mamă, asigurați-vă că copilul dvs. este prioritatea, primește dragostea și atenția de care are nevoie.

Ființele umane vor mângâieri, îmbrățișări și dragoste pe tot parcursul vieții. Mai ales în primii ani, aceste semne de afecțiune sunt nutrienții emoționali necesari creșterii. Reprezintă o necesitate de bază, cum ar fi să mănânci sau să dormi.

Se știe că niciun părinte nu este perfect, dar odată ce avem un copil alături, trebuie să lucrăm cu noi înșine,  pentru a-l face să se simtă doriț și primit în familia în care va crește.