Cea mai mare parte a activităților remunerate se desfășoară în cadrul relațiilor de muncă aflate sub incidența Codului muncii. În rândurile de mai jos, vorbim despre cadrul legislativ care reglementează concediul de odihnă, despre drepturile pe care le are orice salariat și cum este el protejat prin legislația muncii. Informațiile pe care orice individ aflat în câmpul muncii ar trebui să le cunoască.
Concediul de odihnă este un drept garantat prin Codul Muncii (Legea 53 din 2003, cu modificările ulterioare) fiecărui angajat, pe lângă zilele libere legale sau cele pentru evenimente familiale deosebite. Acesta este plătit de către angajator, se efectuează anual și are o durată de cel puțin 20 de zile.
Dreptul la acest tip de concediu nu poate fi cesionat sau limitat și nici nu se poate renunța la el. Dacă într-un an angajatului i-au mai rămas zile de concediu de odihnă neefectuate, atunci acestea se reportează pentru următorul an.
Toate persoanele angajate au dreptul la concediu de odihnă anual, de cel puțin 20 de zile lucrătoare, iar firmele sunt obligate să îl respecte. Există, însă, și persoane care desfăşoară activităţi profesionale, dar care nu pot beneficia de acest tip de concediu. Vorbim aici despre cei care nu au calitate de salariați, mai exact, persoanele care obţin venituri din activităţi independente.
De asemenea, există anumite categorii de persoane care, potrivit legii, beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar, de cel puțin trei zile lucrătoare, stabilit prin contractul colectiv de muncă:
Un alt aspect important de menționat este că durata efectivă poate fi negociată și menționată clar în contractul individual de muncă. Astfel, angajatorul mai poate stabili durata concediului de odihnă (de peste 20 de zile) și în funcție de anumite criterii, cum ar fi vechimea în muncă a salariatului.
De reținut, de asemenea, este faptul că sărbătorile legale în care nu se lucrează și zilele libere plătite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu se includ în concediul de odihnă anual. Totodată, nici zilele de recuperare sau de repaus ca urmare a weekend-urilor lucrate nu se adaugă la durata concediului.
Conform legii, orice salariat are dreptul la concediu de odihnă în fiecare an, iar angajatorul nu îl poate concedia în timpul acestuia. De partea cealaltă, obligația este ca efectuarea concediului de odihnă să se facă în perioada în care a fost programat.
Desigur există și excepții, acele situații expres prevăzute de lege sau cazurile în care, din motive obiective și justificate, angajatul nu a putut să își ia zilele de concediu în respectivul interval de timp.
Totodată, în cazul unor evenimente familiale deosebite, orice angajat are dreptul la zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă. Definiția unor tipuri de evenimente și numărul zilelor care se acordă în acest context se menționează în contractul colectiv de muncă sau în regulamentul de ordine interioară.
Avocatnet.ro a realizat o listă cu drepturile pe care angajații le au la locul de muncă:
În cazul în care angajatorul nu respectă dreptul de luare a concediului anual de odihnă, anagajații pot înainta o sesizare către Inspectoratul Teritorial de Muncă.