Unitatea militară din Târgoviște unde au fost executați soții Ceaușescu a devenit muzeu. Vizitatori de pretutindeni vin să afle povestea cuplului dictatorial
Tot mai mulți turiști din Statele Unite, America de Sud și Europa ajung la muzeul amenajat în fosta unitate militară din Târgoviște unde, în decembrie 1989, au fost executați soții Ceaușescu.
În ziua vizitei la fosta unitate militară de lângă Gara Târgoviște, actualul Muzeu al Tradițiilor Militare Dâmbovițene – Școala de Cavalerie, într-o după-amiază ploioasă de primăvară, se aflau deja acolo două grupuri de vizitatori: studenți străini veniți din București și elevi din Turcia, prezenți în oraș printr-un proiect Erasmus.
Muzeul participă pentru prima dată la programul Noaptea Muzeelor și poate fi vizitat gratuit sâmbătă, 23 mai.
„Este un muzeu care cu greu și poate găsi unul similar nu doar în România. Este un amalgam atât de interesant și atât de special în această clădire încât aproape am putea să discutăm în fiecare zi, să găsim o temă, o subtemă, o idee, o personalitate încă de dinainte de Mircea cel Bătrân până prin anii 2000, după 2000, vom avea ce să discutăm. E adevărat, e prima dată când acest muzeu ia parte în programul Noaptea Muzeelor. Muzeul a înregistrat până acum un număr mare de vizitatori din afara județului Dâmbovița, ba, mai mult, din afara României. Așadar, este un test foarte bun pentru noi ca instituție să vedem cum vor reacționa târgoviștenii pentru că la Noaptea Muzeelor ne așteptăm să-i primim pe târgovișteni și sunt foarte interesată să văd reacția lor, pentru că toți trecem pe lângă această clădire și această clădire are o memorie specială pentru că este locul în care Nicolae și Elena Ceaușescu și-au găsit sfârșitul”, a declarat, pentru Agerpres, muzeografa de la Complexul Național Curtea Domnească Târgoviște, Irina Cîrstina.
Spațiul muzeal este împărțit în două secțiuni majore, fiecare ocupând câte un nivel al clădirii. Parterul recreează atmosfera ultimilor ani ai regimului comunist. Elementele decorative și cromatica interioarelor au fost conservate în forma existentă în 1989, iar mobilierul aparține perioadei respective. Din holul central se poate intra în biroul comandantului Unității Militare 01417, colonelul Andrei Kemenici, în încăperea unde au fost ținuți soții Ceaușescu și în sala în care s-a desfășurat procesul. Alte două camere reconstituie viața cotidiană din perioada comunistă, iar în curtea interioară se află zidul execuției. În sala de conferințe sunt proiectate imagini importante din procesul desfășurat în 25 decembrie 1989.
La etaj este prezentată istoria militară a orașului, cu accent pe moștenirea Școlii de Cavalerie din Târgoviște. Colecția muzeului include fotografii de epocă, uniforme originale și reproduceri realizate pentru proiectul muzeal, accesorii militare, arme, decorații, obiecte personale ale ofițerilor, precum și albume și publicații de specialitate.
Atmosfera evenimentelor din decembrie 1989 începe încă de la intrarea în clădire. Vizitatorii ajung imediat în apropierea sălii procesului, una dintre cele mai puternice secțiuni ale muzeului, mărginită de manechine îmbrăcate în uniforme militare și echipate cu puști-mitralieră. Reconstituirea urmărește fidel imaginile originale, inclusiv poziționarea completului de judecată, ținutele participanților și avionul de hârtie făcut de generalul Victor Stănculescu în timpul procesului.
„În imaginile video se vede că generalul Stănculescu își făcuse un avion de hârtie și se juca cu el în timp ce aștepta finalul procesului. Noi am recreat inclusiv acest detaliu”, spune muzeografa Irina Cîrstina.
Hainele purtate de participanții la proces au fost reproduse după filmările din 25 decembrie 1989. Uniformele militare sunt autentice, iar ținutele lui Nicolae și Elena Ceaușescu au fost refăcute de specialiști în reconstituiri istorice.
„Totul este refăcut riguros. Procurorul Voinea, de exemplu, apare îmbrăcat exact ca în filmare, cu jeanși albaștri și pulover. Toți sunt așezați exact ca în imaginile originale”, explică Irina Cîrstina.
Mulți dintre vizitatori sunt surprinși de dimensiunile reduse ale încăperii unde a avut loc procesul.
„La televizor părea o sală mare. În realitate era un birou administrativ adaptat în grabă pentru proces”, explică Irina Cîrstina.
Muzeul încearcă să transmită nu doar succesiunea evenimentelor, ci și tensiunea și nesiguranța acelor zile. Potrivit muzeografei, soldații și ofițerii din unitate trăiau permanent cu teama unui atac și primeau informații contradictorii.
„Se vorbea despre teroriști, veneau informații contradictorii, iar oamenii erau convinși că unitatea va fi atacată. Nicolae și Elena Ceaușescu erau mutați permanent prin unitate și păziți strict (…). Colonelul Kemenici credea că el îi va ține o oră, două, trei și că o să vină cineva să îi ia, dar nu a venit nimeni să îi ia. Și peste zi, pentru că era foarte multă dezinformare și că părea că vor veni teroriștii de nu știu unde, existau informații contradictorii care veneau în unitate, soții Ceaușescu nu erau ținuți ziua aici, în această clădire. Peste zi erau îmbrăcați în uniforme militare și erau în niște TAB-uri plimbați, ținuți în curtea unității. Apoi erau aduși noaptea, în camera zid în zid cu biroul comandantului”, afirmă Irina Cîrstina.
Muzeografa evocă și momentul în care protestatarii s-au adunat la poarta unității după aflarea veștii că soții Ceaușescu se află la Târgoviște. Nicolae Ceaușescu ar fi crezut inițial că oamenii veniseră să îl sprijine.
„El încă avea impresia că dacă va vorbi muncitorilor va fi înțeles și salvat. Voia să vină să vorbească pe platforma industrială muncitorilor, credea că dacă se va adresa public în acest mediu, oamenilor muncii, va fi înțeles și va fi eliberat. Dar nimeni nu mai voia atunci să îl elibereze”, spune Irina Cîrstina.
Clădirea unității militare păstrează relativ puține urme de gloanțe. Cele mai multe focuri au fost trase dinspre unitate către clădirea liceului aflat vizavi. În apropiere se găseau și sediile Securității și Miliției.
„Clădirea liceului de peste drum a avut mult mai multe urme de gloanțe. Cel puțin așa declară colonelul Kemenici, că un milion de cartușe s-au tras din această unitate. Unitatea era totuși bine pregătită și s-a tras dinspre liceu spre ei, iar ei au reacționat, nu că disproporționat, extraordinar de disproporționat. Deci, au ciuruit clădirea liceului crezând că sunt atacați de teroriști. După aceea și-au dat seama că de fapt fuseseră niște focuri, dar nu fusese ceva îngrozitor. În acest schimb de focuri a murit un militar în termen, aflat în curtea unității, lângă statuia de la intrare. Au mai murit și alții în acele zile, iar în curtea interioară există un monument al acestor tineri care au murit nevinovați”, spune muzeografa Irina Cîrstina.
Expoziția include și relatări mai puțin cunoscute despre ultimele ore ale lui Nicolae Ceaușescu, inclusiv detalii despre tratamentul pentru diabet și speranța că ar putea fi salvat de forțele fidele regimului.
Locul execuției a fost păstrat aproape neschimbat. Zidul încă poartă urmele gloanțelor, iar vizitatorii primesc explicații despre modul în care s-a desfășurat execuția.
„Au fost desemnați trei parașutiști să tragă, dar practic unul singur a executat focurile decisive. La momentul execuției nu au fost folosiți militari din unitate S-au adus acei parașutiști. Cel care a tras este cel pe care vizitatorii îl pot vedea în sala procesului, în spatele acuzării, este acolo un manechin. Și acolo este un parașutist și este trecut numele lui. El este singurul care a tras. Soții Ceaușescu au fost legați la mâini, Elena Ceaușescu a protestat, au fost scoși și duși acolo. Și erau trei persoane desemnate să tragă. Una nu a tras deloc, una a tras aiurea și acest parașutist, Boieru, el a tras. Se știe că s-a întâmplat la ora 14.45”, explică Irina Cîrstina.
Dincolo de episodul din decembrie 1989, muzeul urmărește și istoria mai amplă a clădirii și a orașului. Holul principal păstrează culorile originale din perioada regelui Ferdinand, iar tehnologiile moderne sunt folosite pentru a aduce trecutul mai aproape de vizitatori. Pentru prima dată într-un muzeu din Dâmbovița au fost introduse holograme, iar la etaj pot fi văzuți și ascultați Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu.
Reprezentanții muzeului spun că aproximativ 70% dintre vizitatori provin din afara județului sau din străinătate. Au fost înregistrate grupuri din Franța, Spania și Turcia, dar și turiști individuali din America de Sud.
„Ne-a scris recent cineva din America de Sud care vine special în Europa și vrea să ajungă la Târgoviște. Există un interes uriaș pentru acest loc”, precizează Irina Cîrstina.
Instituția se află într-un proces de digitalizare, iar în perioada următoare vizitatorii vor avea la dispoziție ghiduri audio și acces la volume rare dedicate Revoluției din 1989 și începutului perioadei postcomuniste.
„Ne dorim ca oamenii să poată veni aici nu doar să viziteze, ci și să stea, să citească, să înțeleagă contextul istoric”, explică Irina Cîrstina.
Pentru muzeografă, rolul principal al instituției este prezentarea fidelă a trecutului.
„Noi trebuie să fim cât mai bine pregătiți și cât mai onești cu publicul. Istoria s-a scris în această clădire și oamenii vor să înțeleagă ce s-a întâmplat aici”, concluzionează muzeografa.