Ce sunt găurile negre, cum se formează și la ce concluzie uimitoare au ajuns oamenii de știință

Găurile negre reprezintă puncte ale spațiului cosmic care sunt atât de dense încât creează un fel de vaccum al gravitației. Află ce au descoperit oamenii de știință despre acest fenomen de amploare.

Ce sunt găurile negre

Lumina la rândul ei nu poate scăpa de forța gravitațională a unei găuri negre. Astfel, orice se află destul de aproape, chiar și o stea, planetă sau navă spațială, va fi comprimat într-un proces și atras în vid. Există patru tipuri de găuri negre: stelare, intermediare, supermasive și miniaturale. Cel mai cunoscut mod în care se formează o gaură neagră este prin moartea stelară. Pe măsură ce stelele ajung la sfârșitul vieții, majoritatea se vor umfla, vor pierde masa și apoi se vor răci.

Dar cel mai mare dintre aceste corpuri, cele de cel puțin 10 până la 20 de ori mai mari decât propriul nostru soare, este destinat să devină stele de neutroni super-densi sau așa-numitele găuri negre cu masă stelară. În etapele finale, stelele enorme ajung la p explozie denumită supernovă. O astfel de explozie aruncă o materie stelară în spațiu, dar lasă în urmă miezul stelar.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

În timp ce steaua era în viață, fuziunea nucleară a creat o împingere constantă spre exterior, care a echilibrat atracția spre interior a gravitației din propria masă a stelei. Cu toate acestea, în rămășițele stelare ale unei supernove, nu mai există forțe care să se opună acelei gravitații, astfel încât miezul stelelor începe să se prăbușească în sine.

Dacă masa sa se prăbușește într-un punct infinit de mic, se naște o gaură neagră. Ambalarea întregului volum, de multe ori masa propriului nostru soare, într-un punct atât de mic conferă găurilor negre atracția gravitațională puternică. Mii din aceste găuri negre cu masă stelară se pot afla în propria noastră galaxie Calea Lactee.

Găurile negre supermasive, prezise de teoria generală a relativității a lui Einstein, pot avea mase egale cu miliarde de sori; acești monștri cosmici se ascund probabil în centrul celor mai multe galaxii. Calea Lactee găzduiește propria gaură neagră supermasivă în centrul său cunoscut sub numele de Săgetător A *, care este de peste patru milioane de ori mai mare decât soarele nostru.

Dar găurile negre nu sunt tocmai „aspiratoare cosmice”, așa cum se arată deseori în mass-media populară. Obiectele trebuie să se strecoare destul de aproape de o gaură neagră pentru a fi atras. De exemplu, dacă soarele nostru ar fi înlocuit brusc de o gaură neagră cu masă similară, planetele vor continua să orbiteze doar că nu vor mai fi încălzite și iluminate.

Analiza cercetătorilor au dezvăluit noi date

Potriviti cercetărilor în domeniu, vreme de miliarde de ani, brațele galaxiei UCG 11700 s-au rotit și astfel au deformat mai multe galaxii în procesul fuziunilor și a coliziunilor. Totuși, în mijlocul acestei roți cosmice se află o gaură neagră supermasivă. Oamenii de știință sunt de părere că o gaură neagră supermasivă se află aproape în fiecare galaxie.

”Galaxiile ideale pentru studiul meu sunt cele mai frumoase spirale la care v-ați putea gândi. Cele mai frumoase galaxii sunt cele care ne-ar putea ajuta să rezolvăm misterul modului în care cresc aceste găuri negre”, spune Becky Smethurst, cercetătoare la Universitatea Oxford, care studiază găurile negre supermasive.

În anii ’60 cerceătorul și fizicianul John Wheeler considera că găurile negre ”nu au păr”, lucru care se referea că găurile negre reușeau să fie distinse de către celelalte obiecte cosmice prin învârtire și masă. Astfel, orice altă informație de diferențiere era numită ”păr”. Astfel, se crede că în spatele orizontului unei găuri negre va dispărea absolut totul, inclusiv lumina. Stephen Hawking însă, a lansat în 2016 teoria potrivit căreia, găurile negre dispun de mai multe astfel de informații, formate din particule cu energie zero.

Teoriile mecanicii cuantice arată că perechi de particule subatomice apar în mod constant și există în jurul orizontului unei găuri negre. Această pereche de particule identice este propulsată apoi la o viteză extrem de mare care pleacă și cu o parte din energia găurii negre. Acest fenomen este numit radiația Hawking, după numele celui care a descoperit acest tip de radiație, Stephen Hawking. Astfel, în timp, gaura neagră se poate chiar evapora.

Un alt lucru explicat de către fizicieni arată că deși o gaură neagră poate atrage materia dar nu poate distruge și informația. Paradoxul informațiilor, așa cum este denumit acest fenomen, nu a primit un răspuns nici până în prezent din partea oamenilor de știință. Potrivit unor studii, informațiile care ajung într-o gaură neagră ar putea fi transmise particulelor care ies din radiația Hawking.