De unde provin coifurile cu coarne ale vikingilor. Ar fi aparținut unei civilizații de temut. Istoria mai puțin știută

Coifurile cu coarne ale vikingilor sunt printre cele mai cunoscute la nivel internațional atunci când vine vorba despre arme și protecții utilizate în trecut. Cu toate că se crede că aceste coifuri au fost utilizate în urmă cu 1.500 de ani, nu există dovezi care să certifice acest lucru. Află de unde provin, de fapt, acestea.

Coifurile cu coarne ale vikingilor au o altă istorie

Cu toate că se crede că aceste coifuri cu coarne de taur au fost purtate de către vikingi, se pare că ele, cel mai probabil, reprezentau embleme ale puterii purtate de către liderii din Scandinavia din epoca bronzului. Un muncitor care tăia turbă a descoperit în anul 1942 coifuri cu ochi  și ciocuri, într-o mlațtină de lângă orașul Viksø, Danemarca.

Designul acestor coifuri i-au determinat pe arheologi că considere că acestea își au originea în epoca bronzului, 1750 î.e.n. – 500 î.e.n., însă o dată concretă nu era cunoscută. În cadrul noului studiu, cercetătorii au utilizat datarea cu radiocarbon pentru a data un dop de gurdon de mesteacăn de pe un corn.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

„Timp de mulți ani în cultura populară, oamenii au asociat coifurile Viksø cu vikingii. Dar, de fapt, este o prostie. Tema cu coarne este din epoca bronzului și poate fi urmărită până în Orientul Apropiat antic”, a spus Helle Vandkilde, arheolog la Universitatea Aarhus din Danemarca.

Rezultatele testelor le-au arătat cercetătorilor că aceste coifuri cu coarne ar fi fost puse în mlaștină în jurul anului 900 î.Hr., cu aproximativ 3.000 de ani în urmă și cu multe secole înainte ca Nordul să cunoască dominația vikingilor. Arheologii consideră acum că aceste coifuri aparțin sfârșitului epocii nordice a bronzului, atunci când comerțul cu metale și alte obiecte devenise destul de comun în Europa.

Așadar, atunci când muncitorul a găsit fragmentele de coif, le-a pus deoparte crezând că sunt bucăți de deșeuri. Ulterior, un supraveghetor a observat aceste bucăți și le-a depozitat într-o magazie pentru a le analiza ulterior. Arheologii Muzeului Național al Danemarcei au arătat că, acestea erau de fapt părți care proveneau din două coifuri de bronz decorate cu coarne.

Coifurile au legătură cu venerarea Soarelui

Arheologii au mers la locul respectiv și în urma săpăturilor au mai găsit rămășițele unei plăci din lemn despre care se crede că ar fi stat unul dintre coifuri. Acest lucru le-a dat ideea că acele coifuri au fost puse în mod intenționat în mlaștină. În anul 2019, o colegă a lui Vandkilde a observat gudronul de mesteacăn de pe unul dintre coarne.

„Ea a observat că există material organic primar în coarne și a vorbit cu un coleg de la Muzeul Național responsabil de colecție și au fost de acord să trimită o mostră pentru datare precisă”, a spus Vandkilde.

Noua dată are la bază dezintegrarea radioactivă a izotopului de carbon 14 care poate arăta când a apărut mateira organică. Acest lucru le-a permis arheologilor să dateze coifurile.

„Tipologia este adesea un prim pas bun, din punct de vedere cronologic, dar este foarte important atunci când putem avea date precise, așa cum putem avea folosind carbon 14. Știm acum, cu noua datare, că aceste coifuri au fost depuse în mlaștină, poate de cineva care stătea pe o platformă de lemn, în jurul anului 900 î.e.n.”, a spus Vandkilde.

În afară de celebrele coarne, coifurile sunt împodobite cu simboluri care arată ca ochii și ciocul unei păsări de pradă. Atât coarnele cât și pasărea ar fi putut fi simboluri ale Soarelui. Sunt șanse ca ideea de venerare a Soarelui să fi ajuns în Scandinavia odată cu ruta maritimă dinspre Mediterană.