Japonia pregătește lansării unei sonde spațiale, parte a primei misiuni de acest fel la nivel mondial, care are ca obiectiv aducerea pe Pământ a unor mostre de pe Phobos, unul dintre cei doi sateliți naturali de dimensiuni reduse ai planetei Marte, cu o formă asemănătoare unui cartof, relatează AP News.
Cercetătorii estimează că misiunea, desfășurată pe parcursul a cinci ani, va contribui la înțelegerea proceselor prin care s-au format Phobos și Deimos, cel de-al doilea satelit natural al lui Marte, care este mai mic. Totodată, aceștia speră ca datele obținute să ofere noi indicii despre apariția vieții în Sistemul Solar.
Lansarea sondei este programată pentru marți și va fi realizată de Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială (JAXA), cu ajutorul rachetei H3, cel mai nou model principal de lansator spațial al Japoniei. Misiunea este pregătită într-o perioadă în care Statele Unite, China și alte state analizează posibilitatea de a trimite echipaje umane pe Marte.
Potrivit lui Yasuhiro Kawakatsu, coordonatorul proiectului MMX, materialele care vor fi aduse de pe Phobos le-ar putea permite oamenilor de știință să evalueze dacă unul dintre sateliții lui Marte ar putea servi drept bază pentru o viitoare expediție cu echipaj uman pe Planeta Roșie.
„În ciuda potențialei lor importanțe, sateliții naturali ai planetei Marte nu au fost niciodată investigați în întregime”, a declarat Kawakatsu „Sunt considerați cei mai importanți munți neescaladați din Sistemul Solar.”
Japonia conduce această inițiativă internațională, beneficiind de participarea NASA și a altor agenții spațiale naționale, care contribuie prin furnizarea de echipamente și asigurarea comunicațiilor.
Deși, începând cu anii 1960, au fost lansate zeci de misiuni spațiale către Marte, informațiile despre sateliții săi naturali sunt încă limitate. Phobos și Deimos au fost denumiți după personificările fricii și groazei din mitologia greacă. Cei doi sunt considerați fiii lui Ares, zeul războiului, echivalentul zeului Marte din mitologia romană.
Mai multe misiuni rusești care au avut ca obiectiv aselenizarea pe Phobos au eșuat, inclusiv cea lansată în 2011. Printre principalele necunoscute pe care cercetătorii încearcă să le lămurească se numără originea celor doi sateliți și compoziția lor.
Potrivit unor ipoteze științifice, cele două corpuri cerești, caracterizate prin forme neregulate și suprafețe brăzdate de cratere, s-ar fi format din fragmentele rezultate în urma coliziunii unui obiect spațial de mari dimensiuni cu Marte. O altă teorie susține că aceștia ar putea fi asteroizi proveniți din alte zone ale Sistemului Solar.
Specialiștii JAXA sunt de părere că analiza materialelor colectate de pe Phobos ar putea contribui la stabilirea originii celor doi sateliți.
„Aproape sigur vom putea ajunge la o concluzie prin analizarea mostrelor de sol de pe Phobos”, a declarat Kiyoshi Kuramoto, cercetătorul principal al misiunii MMX.
Phobos a fost ales ca principală țintă pentru recoltarea mostrelor deoarece orbitează mai aproape de Marte decât Deimos, ceea ce înseamnă că ar putea conține o cantitate mai mare de informații despre planetă.
Conform estimărilor JAXA, aproximativ 0,1% din materialul care va fi colectat de pe Phobos ar putea proveni chiar de pe suprafața lui Marte.
Cu un diametru cuprins între 20 și 30 de kilometri, Phobos se află la aproximativ 6.000 de kilometri de Marte și realizează trei orbite complete în jurul planetei în fiecare zi.
Mostrele prelevate ar putea furniza informații și despre formarea lui Deimos, întrucât oamenii de știință consideră că ambii sateliți ar putea avea aceeași origine, a explicat Kuramoto. În plus, misiunea va include și o trecere în apropierea lui Deimos, pentru realizarea unor observații suplimentare.
Deplasarea către Planeta Roșie va necesita o perioadă îndelungată. În momentele în care Marte și Pământul se apropie cel mai mult, distanța dintre ele ajunge la aproximativ 55 de milioane de kilometri.
Cu toate acestea, traseul pe care îl va parcurge efectiv sonda este estimat la 500-600 de milioane de kilometri, potrivit lui Kawakatsu. După lansarea cu racheta H3, aceasta ar urma să ajungă în vecinătatea planetei Marte în jurul lunii august 2027.
În următorii trei ani, sonda va efectua zboruri în apropierea lui Phobos și în jurul acestuia, pentru a studia satelitul și a colecta materiale de pe suprafața sa. Revenirea pe Pământ este prevăzută pentru anul 2031.
Sistemul MMX este format din trei module, destinate propulsiei, explorării și revenirii pe Pământ, și are o masă de aproximativ cinci tone. Dintre acestea, numai modulul pentru întoarcere va reveni pe Terra, transportând mostrele într-o capsulă special concepută.
La bordul sondei se vor afla 13 instrumente, inclusiv un rover realizat în colaborare de Franța și Germania, care va coborî pe suprafața satelitului. Echipamentele vor include și un sistem pentru colectarea mostrelor, precum și un instrument pentru măsurarea radiațiilor gamma, ambele furnizate de NASA.
Misiunea va beneficia și de un echipament de comunicații destinat spațiului îndepărtat, pus la dispoziție de Agenția Spațială Europeană (ESA). Totodată, un detector japonez de radiații va înregistra date care ar putea fi relevante pentru viitoarele expediții cu echipaj uman către Marte.
Primul aparat care va ajunge pe Phobos va fi roverul Idefix, dezvoltat în comun de Franța și Germania. În jurul anului 2029, acesta va desfășura o misiune de aproximativ 100 de zile, în care va analiza terenul și va contribui la pregătirea operațiunilor de colectare a solului ce vor fi efectuate ulterior de sonda japoneză.
După ce sonda MMX va ajunge pe suprafața satelitului, într-o etapă ulterioară, specialiștii JAXA vor încerca să adune cel puțin 10 grame de material. Pentru aceasta, vor realiza două operațiuni de prelevare, utilizând tehnologii dezvoltate în Japonia și Statele Unite.
Sistemul pus la dispoziție de NASA folosește gaz sub presiune pentru a ridica particulele de praf de la suprafață și a le introduce într-un recipient. În schimb, tehnologia japoneză permite extragerea materialului de la o adâncime de aproximativ doi centimetri.
În timpul primei aterizări, sonda MMX va preleva materiale atât de la suprafață, cât și din straturile subiacente, folosind ambele sisteme. La cea de-a doua aterizare, vor fi colectate mostre suplimentare din solul aflat sub suprafață.
Potrivit oamenilor de știință, recoltarea materialului din mai multe zone ar putea spori probabilitatea identificării unor eventuale urme ale vieții microbiene care ar fi putut exista pe Marte în trecut.
Materialele colectate vor fi păstrate într-o capsulă cu protecție termică, proiectată pentru a rezista temperaturilor și solicitărilor din timpul reintrării în atmosfera Pământului. Capsula ar urma să ajungă în Australia, de unde mostrele vor fi transportate în Japonia.
Japonia are deja experiență în recuperarea materialelor provenite din spațiu, după ce a reușit să aducă pe Pământ mostre de asteroizi prin intermediul celor două misiuni Hayabusa, în 2010 și 2020. Pentru noua misiune, sonda va trebui să identifice o zonă relativ netedă și plană pentru aterizare, folosind informațiile topografice transmise de rover, și să finalizeze colectarea materialelor în cel mult două ore. Operațiunea este dificilă, deoarece suprafața lui Phobos este presărată cu cratere, iar gravitația este de aproximativ 2.000 de ori mai slabă decât cea terestră.
Pentru a limita posibilitatea ca sonda să ricoșeze la contactul cu solul, modulul de explorare al sistemului MMX a fost dotat cu un mecanism de aterizare prevăzut cu patru picioare și sisteme de amortizare a șocurilor.
Roverul este echipat cu roți adaptate deplasării în condiții de gravitație redusă și poate reveni singur în poziția normală dacă se răstoarnă. Deplasarea sa este lentă, fiind descrisă de JAXA drept „cu viteza unui melc”.