08:27
Noi observații asupra unor luni și inele ale lui Neptun aduc indicii privind un eveniment catastrofal petrecut în urmă cu miliarde de ani în apropierea celei mai îndepărtate planete din Sistemul Solar. Potrivit concluziilor cercetătorilor, un corp ceresc comparabil ca dimensiune cu Pluto ar fi provocat atunci schimbări majore în sistemul sateliților lui Neptun, informează Reuters.
Cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb al NASA, oamenii de știință au analizat compoziția lunilor interioare Proteus, Larissa și Galatea, precum și a inelelor prăfuite ale lui Neptun. Observațiile au evidențiat prezența unor minerale argiloase despre care specialiștii consideră că se formează în interiorul unor corpuri cerești din regiunile exterioare ale Sistemului Solar.
Citește și: Arabia Saudită, Rusia şi alţi cinci membri ai OPEC+ majorează producţia de petrol
Astfel de minerale, bogate în magneziu, sunt cunoscute și pe planeta pitică Ceres, situată în centura principală de asteroizi dintre Marte și Jupiter, precum și în structura unor meteoriți.
„Aceste minerale necesită un contact prelungit între apa lichidă și rocă pentru a se forma”, a declarat Ryleigh Davis, specialistă în științe planetare, cercetătoare la studii postdoctorale la Universitatea California din San Diego și autoare principală a studiului publicat în revista Science Advances.
„Lunile în sine sunt mult prea mici și reci pentru ca acea reacție chimică să fi avut loc la fața locului, așa că argila a trebuit să provină de altundeva – din interiorul profund al unui corp străvechi mult mai mare”, a adăugat ea.
„Descoperirea acestui material pe lunile interioare ale lui Neptun indică un eveniment catastrofal din trecutul lui Neptun, care a distrus acele corpuri cerești străvechi și le-a expus interiorul profund, iar micile luni și inele pe care le vedem astăzi s-au reformat din acele rămășițe”, a declarat Ryleigh Davis, care a lucrat la acest studiu în timp ce studia la Caltech.
Potrivit autorilor cercetării, responsabil pentru acest episod ar putea fi Triton, în prezent cel mai mare satelit natural al lui Neptun, despre care se crede că s-a aflat inițial în Centura Kuiper, o regiune îndepărtată a Sistemului Solar.
Oamenii de știință estimează că, în primul miliard de ani de la formarea Sistemului Solar, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, când planetele gigantice încă își modificau orbitele, Triton a fost capturat de câmpul gravitațional al lui Neptun.
Triton are dimensiuni ușor mai mari decât Pluto, un alt obiect din Centura Kuiper, însă este mai mic decât Luna Pământului.
După capturarea sa, influența gravitațională exercitată de Triton ar fi destabilizat sistemul inițial de sateliți ai lui Neptun, provocând numeroase coliziuni între aceștia. Din fragmentele rezultate s-ar fi format ulterior actualele luni interioare ale planetei.
„Interiorul lunilor mari înghețate ne este, de obicei, ascuns permanent, îngropat sub straturi groase de gheață de apă și accesibil doar prin modele și deducții. Lunile interioare ale lui Neptun ar putea fi singurul loc din Sistemul Solar unde putem observa direct acel material, deoarece acest eveniment catastrofal a dus, practic, la întoarcerea pe dos a acelor corpuri cerești străvechi”, a declarat Ryleigh Davis.
Triton este singurul satelit natural de mari dimensiuni din Sistemul Solar care orbitează în sens opus rotației planetei în jurul căreia se învârte, un argument suplimentar în sprijinul ipotezei că acesta nu s-a format alături de Neptun, ci a fost capturat ulterior.
Spre deosebire de Neptun, celelalte planete gigantice – Jupiter, Saturn și Uranus – au sisteme de sateliți mari care s-au format în jurul lor și care se deplasează pe orbite aproape circulare, în aceeași direcție cu rotația planetei-mamă.
„Neptun este singura planetă gigantică din Sistemul Solar fără un sistem ordonat de sateliți mari și regulați. Așadar, Neptun s-a trezit cu un intrus capturat care îi domină sistemul de sateliți, în loc de familia ordonată de luni pe care o vedem la celelalte planete gigantice”, a adăugat Ryleigh Davis.
Triton concentrează peste 99% din masa totală a sistemului de sateliți ai lui Neptun, alcătuit din luni și inele. Planeta, aflată la o distanță de aproximativ 30 de ori mai mare de Soare decât Pământul, are în prezent 16 sateliți cunoscuți. Nereida, una dintre cele mai îndepărtate luni ale sale, se remarcă prin una dintre cele mai eliptice orbite din întregul Sistem Solar.
Conform cercetătorilor, analiza compoziției lui Nereida, prezentată într-un alt studiu, indică faptul că aceasta ar putea fi singurul satelit rămas din generația inițială de luni ale lui Neptun, reușind să supraviețuiască perturbărilor produse de Triton.
Se consideră că Triton are o compoziție apropiată de cea a lui Pluto, suprafața sa fiind acoperită cu gheață de azot, gheață de metan și dioxid de carbon, în timp ce atmosfera este alcătuită dintr-un strat subțire de azot.
Autorii studiului iau în calcul și o altă ipoteză, apreciată însă ca fiind mai puțin probabilă. Potrivit acesteia, un alt corp de dimensiunea lui Pluto, provenit din Centura Kuiper, s-ar fi apropiat prea mult de Neptun și ar fi fost distrus de forțele gravitaționale ale planetei.
„Este un exemplu elocvent al modului în care un singur eveniment întâmplător poate modifica fundamental arhitectura unui sistem planetar”, a concluzionat coordonatoarea studiului.
