De ce a atacat Nato, în 1999, Iugoslavia. A fost cea de-a doua operațiune majoră de luptă din istoria NATO

La 24 martie 1999, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a atacat Iugoslavia pe cale aeriană, cu bombardarea pozițiilor militare sârbe în provincia iugoslavă Kosovo. Află care a fost motivul celei de-a doua operațiuni majore a NATO.

NATO a atacat Iugoslavia în 1999

Ofensiva NATO a venit ca răspuns la un nou val de epurare etnică lansat de forțele sârbe împotriva albanezilor kosovari pe 20 martie. Regiunea Kosovo se afla în inima imperiului sârb la sfârșitul Evului Mediu, dar a fost pierdută de turcii otomani în 1389, după înfrângerea Serbiei în bătălia de la Kosovo.

Până în momentul în care Serbia a recâștigat controlul asupra Kosovo de la Turcia în 1913, mai puțini sârbi mai rămăseseră într-o regiune care ajunsese să fie dominată de etnicii albanezi. În 1918, Kosovo a devenit oficial o provincie a Serbiei și a continuat ca atare după ce liderul comunist Josip Broz Tito a înființat Republica Populară Federală Iugoslavia în 1945, cuprinzând statele balcanice Serbia, Croația, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Slovenia și Macedonia.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Cu toate acestea, Tito a cedat în cele din urmă cererilor kosovare pentru o mai mare autonomie, iar după 1974 Kosovo a existat ca stat independent în toate, cu excepția numelui.

Sârbii au ajuns să fie supărați pentru autonomia Kosovo, ceea ce i-a permis să acționeze împotriva intereselor sârbe, iar în 1987 Slobodan Milosevic a fost ales lider al Partidului Comunist din Serbia cu promisiunea de a restabili dominația sârbă în Kosovo.

În 1989, Milosevic a devenit președinte al Serbiei și a trecut rapid pentru a suprima Kosovo, dezbrăcându-i autonomia și în 1990 trimițând trupe pentru a-i desființa guvernul. Între timp, naționalismul sârb a dus la dizolvarea federației iugoslave în 1991, iar în 1992 criza balcanică s-a deteriorat în război civil.

A fost creat un nou stat iugoslav, format doar din Serbia și micul stat Muntenegru, iar Kosovo a început patru ani de rezistență nonviolentă la dominația sârbă. Armata de Eliberare a Kosovo (KLA) militantă a apărut în 1996 și a început să atace poliția sârbă din Kosovo.

Cu armele obținute în Albania, KLA și-a intensificat atacurile în 1997, determinând o ofensivă majoră a trupelor sârbe împotriva regiunii Drenica ținută de rebeli în februarie-martie 1998. Zeci de civili au fost uciși, iar înrolarea în UCK a crescut dramatic.

În iulie, KLA a lansat o ofensivă în Kosovo, preluând controlul asupra a aproape jumătate din provincie înainte de a fi înfrânt într-o contraofensivă sârbă mai târziu în acea vară. Trupele sârbe au alungat mii de etnici albanezi din casele lor și au fost acuzați de masacrarea civililor kosovari.

În octombrie, NATO a amenințat Serbia cu lovituri aeriene, iar Milosevic a fost de acord să permită întoarcerea a zeci de mii de refugiați. Luptele s-au reluat în curând, iar discuțiile dintre albanezii kosovari și sârbii de la Rambouillet, Franța, în februarie 1999, s-au încheiat cu un eșec.

Pe 18 martie, alte discuții de pace de la Paris s-au prăbușit după ce delegația sârbă a refuzat să semneze un acord care cere autonomia Kosovo și desfășurarea de trupe NATO pentru a pune în aplicare acordul. Două zile mai târziu, armata sârbă a lansat o nouă ofensivă în Kosovo. Pe 24 martie au început atacurile aeriene ale NATO.

Ocupație comună a Rusiei și NATO

Pe lângă pozițiile militare sârbe, campania aeriană NATO a vizat clădirile guvernului sârb și infrastructura țării într-un efort de a destabiliza regimul Milosevic. Bombardamentele și ofensivele sârbe continue au condus sute de mii de albanezi kosovari în Albania, Macedonia și Muntenegru vecine.

Mulți dintre acești refugiați au fost transportați în siguranță în Statele Unite și alte țări NATO. Pe 10 iunie, bombardamentul NATO s-a încheiat când Serbia a fost de acord cu un acord de pace care cere retragerea forțelor sârbe din Kosovo și înlocuirea acestora cu trupe de menținere a păcii NATO.

Cu excepția a doi piloți americani uciși într-o misiune de antrenament în Albania, niciun personal NATO nu și-a pierdut viața în operațiunea de 78 de zile. Au existat totuși unele accidentări, cum ar fi bombardamentele calculate greșit care au dus la moartea refugiaților albanezi kosovari, a membrilor KLA și a civililor sârbi.

Cel mai controversat incident a fost atentatul cu bombă din 7 mai asupra ambasadei Chinei din Belgrad, care a ucis trei jurnalişti chinezi şi a provocat o criză diplomatică în relaţiile dintre SUA şi China. Pe 12 iunie, forțele NATO s-au mutat în Kosovo din Macedonia. În aceeași zi, trupele ruse au sosit în capitala Kosovo, Pristina și au forțat NATO să accepte o ocupație comună.

În ciuda prezenței trupelor de menținere a păcii, albanezii kosovari care s-au întors au ripostat împotriva minorității sârbe din Kosovo, forțându-i să fugă în Serbia. Sub ocupația NATO, autonomia kosovară a fost restabilită, dar provincia a rămas oficial parte a Serbiei.

Slobodan Milosevic a fost înlăturat de la putere de o revoluție populară la Belgrad în octombrie 2000. El a fost înlocuit de alesul popular Vojislav Kostunica, un naționalist sârb moderat care a promis că va reintegra Serbia în Europa și în lume după un deceniu de izolare.

Slobodan Milosevic a murit în închisoare în Țările de Jos pe 11 martie 2006, în timpul procesului său pentru crime împotriva umanității și genocid. Din cauza morții sale, instanța nu a dat niciun verdict.