Povestea tulburătoare a lui Genie, fata pe care părinții au închis-o în cameră timp de 13 ani. Ce s-a ales de ea

Povestea tulburătoare a lui Genie, fata pe care părinții au închis-o în cameră timp de 13 ani a șocat o lume întreagă. Cunoscută drept „fetița-iepure”, ea a fost izolată de către tatăl ei abuziv și împiedicată să se dezvolte normal. Iată ce s-a ales de ea.

Povestea tulburătoare a lui Genie, fata ținută închisă vreme de 13 ani

Povestea tulburătoare a lui Genie este unul dintre cele mai cunoscute cazuri de copii sălbatici și cel mai inuman exemplu de abuz asupra minorilor. Genie a cunoscut teroarea încă din primele zile de la naștere.

Fetița s-a născut în 1957, în California, Statele Unite, fiind al doilea copil care a supraviețuit, din cei patru născuți. Prima, o fetiță, a murit după ce a fost lăsată într-un garaj rece. O a doua a murit din cauza complicațiilor la naștere. Un al treilea, un băiat pe nume John, a supraviețuit, urmat cinci ani mai târziu de fata care avea să devină cunoscută sub numele de Genie. La fel ca toți, și ea se născuse cu Rh incompatibil și o greutate foarte scăzută.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Tatăl ei, Wiley, ura copiii din răsputeri, având un comportament abuziv față de toți membrii familiei. Asta deoarece el crescuse numai prin orfelinate. Mama sa era patroana unui bordel și avea prea puțin timp la dispoziție pentru a se ocupa de el. Astfel, el a acumulat resentimente și multă furie, pe care, mai apoi, le-a răsfrâns asupra copiilor săi. Mama fetiței, Irene Oglesby, era cu 20 de ani mai mică decât soțul său și suferea de cataractă, într-o formă avansată. Aceasta o făcea tot mai dependentă de soțul său.

Moartea mamei sale a dezlănțuit furia și paranoia în el

Aceste lucruri l-au determinat să își izoleze din ce în ce mai mult familia. Pe când Genie avea 20 de luni, tatăl acesteia a decis să se mute cu toții în casa mamei sale. Zilnic ținea fetița legată, vreme de 13 ore, de oala în care își făcea nevoile, iar când se apropia ora de somn, îi punea un scutec și o imobiliza într-un sac de dormit. De asemenea, aceasta era hrănită doar cu mâncare de copii, lichide, ouă fierte moi și cereale.

Când un șofer beat a ucis-o pe mama lui Wiley în 1958, furia și paranoia s-au dezlănțuit în el. L-a bătut și acuzat pe John de moartea acesteia, fiindcă se afla și el în mașină. Și-a închis fiica singură într-un dormitor mic, izolat în care abia putea să se miște. A interzisă folosirea radioului și a televizorului, mai mult, aproape că le interzicea soției și fiului lor să vorbească, mai ales când se aflau în preajma lui Genie. Mai mult, acesteia îi dădea atât de puțină mâncare, încât la vârsta de 13 ani aceasta arăta ca un copil de doar șase-șapte ani.

Izolarea ei a condus la o subdezvoltare motorie, Genie putând să își miște doar extremitățile. La 13 ani, ea abia putea merge, nu putea să înghită mâncarea fiindcă avea două seturi de dinți aproape complete – dinții suplimentari în astfel de cazuri sunt cunoscuți sub numele de supernumerari, o afecțiune dentară rară, nu își putea. De asemenea, aceasta nu își putea focaliza complet ochii, deși avea o vedere bună, nu avea control asupra defecării sau urinării și tindea adesea să se automutileze, atunci când se simțea nervoasă sau frustrată.

Cum s-a aflat de povestea tulburătoare a lui Genie

În anul 1970, când certurile în familie începuseră să fie din ce în ce mai violente, mama fetei a profitta de un moment de singurătate și a plecat împreună cu Genie. Mergând să aplice pentru o pensie de handicap pentru orbire, aceasta a greșit ușa biroului, ajungând la serviciile sociale generale. Acolo, un asistent social a contactat poliția de urgență. Autoritățile i-au arestat pe cei doi părinți, fiind acuzați de abuz asupra copiilor. La numai o zi distanță, tatăl fetei se sinucidea, lăsând în urmă un bilețel în care scria: „Lumea nu va înțelege niciodată.”

Ulterior, Genie a fost internată la un spital de copii din Los Angeles. În acel moment, ea era vizibil subnutrită, având o înălțime de 1,37 m și doar 27 de kilograme. Deoarece vreme de atâția ani nu se mișcase prea mult, pe fesele ei apăruse un calus gros și extrem de multe vânătăi. Coapsele sale erau diforme, toracele era subdezvoltat, iar oasele sale arătau ca cele ale unui copil de 11 ani. Mersul său era ca cel al unui iepure, ținându-și mâinile în față, ca niște gheare.

Cel mai profund copil rănit vreodată

Medicii au numit-o cel mai profund copil rănit pe care l-au văzut vreodată. Progresul inițial a fost promițător. Genie a învățat să se joace, să mestece, să se îmbrace și să se bucure de muzică. Ea și-a extins vocabularul și începuse să schițeze imagini pentru a comunica ceea ce cuvintele nu puteau. A locuit o vreme în casa unui cercetător, după care a fost luată acasă de unul dintre doctorii care au îngrijit-o. După împlinirea vârstei de 18 ani, în 1975, mama ei a vrut să o ia înapoi în grijă, însă acest lucru avea să o copleșească, urmând ca după trei ani să îi fie interzis accesul la fiica sa.

A urmat trecerea pe la alte orfelinate, unde a avut parte de alte abuzuri fizice și psihice, care au băgat-o într-o depresie severă, devenind complet retrasă. Acum, ea se află în grija statului California, într-un centrul de adulți subdezvoltați din Los Angeles.