Ce înseamnă de fapt PECO. Istoria neștiută a benzinăriilor comuniste dispărute după 90

Este știut faptul că înainte de Revoluție nu existau stațiile de alimentare cu carburant pe care le găsim astăzi. Asta deoarece Nicolae Ceaușescu nu voia ca autovehiculele autohtone să fie alimentate cu carburant importat, ci doar cu petrol scos de la noi din țară. Haideți să vedem ce înseamnă PECO, brandul care a dispărut după 1990.

Ce înseamnă PECO. Istoria neștiută a benzinăriilor comuniste

Cel mai probabil, nu mulți români știu de la ce vine termenul general folosit și în zilele noastre pentru stațiile de carburant (PECO). Ei bine, PECO este prescurtarea de la ”Produse Etilate cu Cifră Octanică” și era folosită de lanțul de benzinăriile din România între 1954 și 1990. În tot acest timp, PECO a fost singurul producător și distribuitor de uleiuri și lubrifianți pentru autovehicule.

De asemenea, înainte de 1989, țara noastră avea o industrie proprie a petrolului. Mai exact, sondele care aparțineau companiei de stat Rafirom extrăgeau petrolul, care era transportat prin cei 1.800 de km de conducte ale Petrotrans (tot o companie de stat), spre una din cele zece rafinării Rafirom, după care era prelucrat și distribuit de PECO.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Cel mai popular brand de produse petroliere din România

La vremea respectivă, PECO era compania de stat care se ocupa atât cu producerea și ambalarea, dar și cu distribuirea produselor petroliere. Totodată era cel mai popular brand în rândul conducătorilor auto și a mecanicilor, deoarece singurele uleiuri de motor, de cutii de viteze, de frână și hidraulice care se găseau prin magazine sau prin benzinării aveau marca PECO. Evident, carburantul se vindea tot sub același nume.

În anul 1962, PECO avea în România 160 de stații de alimentare, dintre care 25 doar în Capitală. Ulterior, în 1980, numărul acestora a ajuns aproape de două ori mai mare, adică 310 de benzinării. Ei bine, cu toate că nu se știe numărul exact, se estimează că până în 1989, în România erau peste 580 de benzinării PECO.

Este important să menționăm faptul că, în afară de produsele PECO, șoferii români nu prea aveau alte variante pentru uleiurile de motor. Poate doar cele ”la negru”, importate clandestin. Pentru o bună perioadă, între 1965 și 1989, cel mai popular ulei din export era Texaco, însă acesta era extrem de scump și rar, așadar, cei mai mulți șoferi apelau tot la lubrifianții românești.

Calitatea carburantul era destul de slabă

Deși în zilele noastre majoritatea românilor folosesc denumirea PECO pentru stațiile de alimentare, trebuie să menționăm și faptul că produsele petroliere de la acea vreme nu erau tocmai cele mai calitative. De exemplu, deținătorii unei mașini Dacia cunoșteau calitățile slabe de lubrifiere, răcire și curățare a produselor PECO și făceau schimbul de ulei la fiecare 5.000 de kilometri.

De asemenea, nici calitatea carburantului nu era una foarte bună. De multe ori, conducătorii auto alegeau să pună spirt sau metanol în rezervor pentru o ardere corespunzătoare, dar și să schimbe mai des filtrul de carburant. Ei bine, în 1991 a luat naștere Petrom, fapt pentru care în doar câțiva ani companiile de stat PECO, Rafirom și Petrotrans au dispărut, potrivit 4tunning.ro.