Cine este Lucifer în Biblie și cât de important este acest personaj în Cartea Sfântă

Lucifer, personajul mitologic care de-a lungul timpului a stârnit interesul și curiozitatea, are o poveste arhicunoscută în rândurile creștenilor. Despre Lucifer se știe că a fost îngerul preferat al lui Dumnezeu, care a ajuns să fie alungat din cer după ce nelăgiuirea și-a făcut loc în sufletul lui. Povestea lui Lucifer nu este menționată în Biblie, însă anumite pasaje din Cartea Sfântă fac însă indirect referire la el și la ambițiile sale uriașe.

Cine este Lucifer

În credința creștină, Lucifer este numele dat Satanei. Povestea pe care o știu toți este faptul că acesta a fost unul dintre primii îngeri creați la început de Dumnezeu, mai exact cel de-al doilea. S-a spus despre Lucifer că a fost preferatul lui Dumnezeu, până într-o zi când păcatul a pus stăpânire pe el. Greșeala lui cea mare a constat în amibiția uriașă, care l-a făcut să se întoarcă împotriva Creatorului său. A tânjit după poziția lui Dumnezeu.

Se mai spune și faptul că în momentul în care Dumnezeu a creat omul, le-a cerut îngerilor să respecte omenirea. Lucifer însă s-a împotrivit, considerând că omul este inferior. El și-a format o armată de îngeri, pe care i-a convins să-l urmeze, și s-a întors împotriva lui Dumnezeu.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

El s-a luptat chiar și cu fratele său, Mihail. După cele întâmplate, Lucifer a fost izgonit din Paradis. I s-a luat frumusețea și a ajuns să se transforme într-un monstru odios. Acesta a ajuns însă pe Pământ și s-a întruchipat în mai mult forme ale răului, făcându-i pe oameni să cadă în păcate. Potrivit informațiilor vehiculate, Lucifer a fost Șarpele din Grădina Edenului care a ispitit-o pe Eva, convingând-o pe aceasta să mănânce fructul interzis și să-l împartă cu Adam.

Ce semnificație are numele lui Lucifer

În latină, Lucifer înseamnă „aducător de lumină” (de la lux, lucis, „lumină” și ferre,”a aduce”).  Această asociere a lui Lucifer cu cea a unui înger căzut din Rai reiese dintr-un fragment din Biblie, Isaia 14:3-20. Pasajul respectiv vorbește despre cineva care primeşte numele „steaua zilei” sau „steaua dimineţii”, care reprezintă un om căzut din Paradis.

Expresia steaua dimineții a fost folosită și în Petru 1:19, care se învârte tot în jurul titulaturii „aducătorul de lumină”, semnificație pe care o are Lucifer în latină.

Lucifer este numele latin pentru „Steaua Dimineţii”, folosit în proză, cât și în poezie, în lucrările lui Marcus Terentius Varro, Cicero (106-43 BC) şi ale altor scriitori latini timpurii, după cum arată wikipedia.org.

Deși Lucifer este asociat Satanei, în Bibilie nu se face nici o singură mențiune despre acest lucru. În Cartea Sfântă, diavolul este numit în multe feluri (Satan, diavol, adversar, inamic et.), dar niciodată Lucifer.

De remarcat faptul că în Biblie nu este prezentată povestea lui Lucifer. Despre decăderea lui aflăm din anumite fragmente care sugerează această idee. În Cartea Sfântă, nu se vorbește concret despre acest personaj, anumite asocieri lasă însă impresia că este vorba despre el. Lucifer rămâne un mister biblic.

Ce spune Biblia despre el

Astfel, dacă deschidem la Iezechiel, capitolul 28, găsim aici un prinț al Tirului și un rege al Tirului. Regele Tirului este cel care stă în spatele prințului. El este Satan.

„Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i așa: Ajunseseși la cea mai înaltă desăvârșire, erai plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe.

Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur.

Timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.

Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse, te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.

Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine”, sunt fragmentele care arată faptul că Lucifer era perfect, atunci când a fost creat de Dumnezeu. Se sugerează ideea de curățenie, inocență, smerenie. Lucrurile iau însă altă întorsătură.

„Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit. De aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.

Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.

Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte, de aceea scot din mijlocul tău un foc care te mistuie şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.

Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta. Eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată!”, sunt pasajele care exprimă decăderea lui Lucifer. Un heruvim frumos, înțelept, prefect în creația sa, care rămâne fără strălucire după ce cade în păcat.

De ce l-a creat Dumnezeu pe Lucifer, dacă știa că o să fie rău

De ce l-a creat Dumnezeu pe Lucifer, dacă știa că o să fie rău? Pastorul Walter Veith a încercat să ofere răspuns la această întrebare. El consideră că problema a fost de fapt alegerea. „Alegeți cui vreți să slujiți”, spune Biblia.

Dumnezeu nu l-a creat pe Lucifer să fie rău. El a devenit rău. Singura explicație în acest caz este faptul că Dumnezeu a oferit doctrina alegerii libere. Așadar chiar dacă Lucifer este creatura lui Dumnezeu, acesta a primit capacitatea de a alege, drept care de altfel ni l-a oferit tuturor oamenilor. Fără această libertate de alege, am fi precum roboții, am fi creaturi care nu au nici o menire, nici o personalitate, nici o dorință.

Dar alegerea liberă înseamnă că poți alege și opusul. Lucifer a fost heruvimul preferat al lui Dumnezeu, însă acesta și-a dorit să fie ca Cel Prea Înalt. A tânjit să îi ia locul lui Dumnezeu.
Când lăcomia a pus stăpânire pe el, nelăgiurea a pătruns în sufletul lui.