Adevărul despre „Îngerul Morții de la Auschwitz”! Elveția desecretizează dosarele despre Josef Mengele
Serviciul Federal de Informații al Elveției a anunțat că va permite, în cele din urmă, accesul la dosare clasificate de mult timp privind Josef Mengele, unul dintre cei mai cunoscuți criminali de război naziști, fără a preciza însă un calendar concret, potrivit BBC.
După al Doilea Război Mondial, Mengele a părăsit Europa, însă de-a lungul deceniilor au existat suspiciuni că ar fi petrecut o perioadă în Elveția, în pofida existenței unui mandat internațional de arestare. Istoricii au cerut în repetate rânduri acces la documente, însă autoritățile elvețiene au refuzat constant până acum.
În timpul războiului, Mengele a fost medic în cadrul Waffen SS și a fost trimis la Auschwitz, unde a participat la selecția prizonierilor destinați camerelor de gazare, într-un proces în urma căruia aproximativ 1,1 milioane de oameni au murit, inclusiv circa un milion de evrei.
Supranumit „Îngerul Morții”, el a fost implicat și în alegerea unor prizonieri, în special copii și gemeni, pentru experimente medicale, după care aceștia erau de asemenea uciși. După încheierea războiului, ca și alți foști lideri naziști, și-a schimbat identitatea și a încercat să se ascundă.
Folosind o identitate falsă, a obținut documente de călătorie eliberate de Crucea Roșie la consulatul elvețian din Genova, ceea ce i-a permis să ajungă în America de Sud.
Crucea Roșie elibera astfel de documente pentru numeroase persoane strămutate după război, însă unele au fost folosite și de foști naziști pentru a fugi de justiție, situație pentru care organizația și-a cerut ulterior scuze.
Deși a părăsit Europa în 1949, există informații că Mengele ar fi făcut o scurtă vizită în Elveția în 1956, împreună cu fiul său, Rolf, fapt cunoscut din anii ’80.
Oficial, se consideră că și-a petrecut restul vieții în America de Sud, însă istoricul elvețian Regula Bochsler a ridicat întrebări privind posibile reveniri în Europa, mai ales după emiterea mandatului internațional de arestare din 1959.
În timpul cercetărilor sale privind posibila utilizare a Elveției ca rută de tranzit pentru naziști fugari, Bochsler a descoperit informații din 1961 potrivit cărora serviciul de informații austriac avertiza că Mengele ar putea călători sub identitate falsă și s-ar afla chiar pe teritoriul elvețian. Există, de asemenea, indicii că acesta ar fi planificat o deplasare în Europa încă din 1959.
Între timp, soția sa închiriase un apartament în Zürich și solicitase rezidență permanentă. „Se pare că există dovezi că Mengele plănuia o călătorie în Europa în 1959”, a declarat istoricul pentru BBC.
Locuința era situată într-o zonă mai modestă a orașului, deși familia dispunea de resurse pentru un spațiu mai luxos, dar se afla aproape de aeroportul internațional.
Bochsler a consultat documente ale poliției din Zürich care indicau că, în 1961, apartamentul era supravegheat, iar autoritățile observaseră inclusiv deplasările soției sale cu un Volkswagen, însoțită de un bărbat neidentificat.
În 1944, Mengele apare în fotografii alături de comandantul de la Auschwitz, Richard Baer, și fostul comandant Rudolf Höss.
În contextul urmăririi unui astfel de fugar în 1961, ar fi fost implicate și autoritățile federale elvețiene. În 2019, Bochsler a solicitat acces la dosarele păstrate în Arhivele Federale Elvețiene.
Cererea i-a fost respinsă, întrucât documentele sunt clasificate până în 2071, invocându-se motive de securitate națională și protecția familiei extinse.
Ulterior, și alți cercetători au încercat să obțină acces. În 2025, istoricul Gérard Wettstein a făcut o nouă solicitare, însă fără succes.
„Părea ridicol”, a declarat el pentru BBC. „Atâta timp cât sunt închise până în 2071, alimentează conspirația, toată lumea spune «trebuie să aibă ceva de ascuns».”
Wettstein a contestat decizia în instanță și a inițiat o strângere de fonduri pentru acoperirea costurilor procesului.
„Am strâns 18.000 de franci elvețieni (17.000 de lire sterline; 23.000 de dolari) în doar câteva zile.”
Ulterior, Serviciul Federal de Informații al Elveției și-a schimbat poziția și a anunțat că dosarele vor putea fi consultate, însă în condiții ce urmează să fie stabilite.
„Apelantului i se va acorda acces la dosar, în condiții și cerințe care urmează să fie definite.”
Unii specialiști consideră însă că aceste documente nu vor aduce neapărat informații decisive despre Mengele. Sacha Zala, președintele Societății Elvețiene de Istorie, susține că este puțin probabil să existe elemente relevante despre el, dar că ar putea apărea referințe la servicii de informații străine sau colaboratori externi.
El sugerează că Mossad-ul ar fi putut avea activitate în urmărirea foștilor naziști în acea perioadă și că astfel de conexiuni ar fi putut implica și Elveția, ceea ce ar explica păstrarea secretului.
Alți istorici, precum Jakob Tanner, interpretează situația ca reflectând mai degrabă politica internă a Elveției decât informații sensibile despre Mengele.
El consideră că există o tensiune constantă între securitatea națională și transparența istorică, prima având adesea prioritate.
Tanner a făcut parte din Comisia Bergier, care în anii ’90 a analizat relațiile Elveției cu Germania nazistă, inclusiv rolul instituțiilor financiare elvețiene și politica față de refugiați.
În opinia sa, faptul că dosarele rămân închise spune mai multe despre statul elvețian decât despre subiectul Mengele.
El mai arată că și alți criminali de război naziști au fost urmăriți intens în acea perioadă, iar unii dintre ei au revenit temporar în Europa în anii ’60, ceea ce face plauzibilă o astfel de ipoteză.
Un cercetător din Comisia Bergier a avut acces limitat la unele documente în 1999, concluzionând că nu se poate demonstra nici prezența, nici absența lui Mengele în Elveția. Fragmentele respective făceau parte însă dintr-un raport mult mai amplu privind perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
Dosarele au fost ulterior resigilate, iar cercetătorul respectiv a decedat între timp.
Deocamdată nu a fost stabilit un termen pentru desecretizarea completă a documentelor, iar formulările autorităților privind „condiții și cerințe” sunt privite cu scepticism de unii dintre cei implicați în cercetare.
„Nu am deloc încredere (în autorități). Mă tem că va arăta ca dosarele Epstein. De ce au fost închise aceste dosare Mengele atât de mult timp?”