O posibilă explicație pentru care Antarctica este înghețată

Oamenii de știință se pare că au descoperit cum a devenit Antarctica acoperită cu o foaie groasă de gheață, acum 34 de milioane de ani.

Potrivit datelor, se pare că doi factori au contribuit la glaciațiunea continentului, iar rezultatele au fost publicate în Nature Geoscience.

Pasajul Drake – regiunea dintre America de Sud și Antarctica – este regiunea care, în prezent, influențează circuitul apelor în oceane la nivel global. Schimbarea constă în inversarea direcției curenților mai calzi, proveniți de la tropice și care au fost direcționați spre latitudini mai nordice, scrie iflscience.com.

Cealaltă contribuție vine din reducerea dioxidului de carbon din atmosferă. Nivelul CO2 a fost într-o continuă scădere încă de la începutul erei cenzoice, acum 66 de milioane de ani. Această schimbare bruscă a curentului oceanic a adus mai multe ploi și acestea au adus CO2 la un nivel critic. Acest fapt se pare că a dus la înghețarea continentului Antarctica.

Știri din lume

ȘOC! Dana Budeanu, aproape GOALĂ! Fusta e prea scurtă, s-a văzut TOT!

Știri din lume

Top 10 filme cu Amza Pellea. Actorul, un TITAN al cinematografiei românești

„Este o lecție interesantă pentru noi, atunci când vine vorba de schimbări climatice stabile în Antarctica –  de la nici un pic de gheața la gheață totală. Ceea ce vedem este cât de complexe sunt schimbările climatice și cât de profund este un efect de schimbare a modelelor de circulație a oceanelor”, a declarat Dr. Galen Halverson, co-autorul studiului de la McGill University.

Cei doi factori au fost observați înainte de explicațiile competitive pentru gheața de la Polul Sud, dar cercetătorii au realizat că, de fapt, erau două fețe ale aceleiași monede.

Potrivit cercetătorilor, adâncirea Pasajului Drake a dat startul puternicului Curent Circumpolar Antarctic. Curentul buclat a păstrat apa mai rece în apropierea continentului și a acționat ca o barieră pentru apele mai calde, apele mai puțin sărate din Atlanticul de Nord și Pacificul Central. Acei curenți au fost redirecționați către alte contintente, iar precipitațiile au fost tot mai dese. Ploile torențiale cresc nivelul de dezagregare al rocilor, un proces care captează lent dioxidul de carbon în interiorul calcarului.

Cercetătorii mai cred că nimeni nu a unit cele două idei până acum, deoarece acestea se întâmplă la diferite intervaluri de timp. Curenții se schimbă în decursul a mii de ani, în timp ce o rocă este supusă intemperiilor sute de mii de ani. Dar, combinate, cele două au fost echipa perfectă care să acopere Antarctica de gheață și zăpadă.