09:00
La patru decenii de la accidentul nuclear de la Cernobîl, nivelul radioactivității din soluri și din anumite produse alimentare rămâne „mai ridicat decât în alte părți” în unele regiuni ale Franței, denumite „zone de remanență ridicată”, în special în Vosges, Alsacia și estul Corsicii, potrivit unui anunț făcut joi de Autoritatea de siguranță nucleară și radioprotecție (ASNR), citat de AFP.
Instituția a semnalat că în aceste zone se înregistrează valori mai mari de radioactivitate în soluri, pășuni și produse precum laptele, brânzeturile sau carnea de vită, comparativ cu alte regiuni ale Franței metropolitane, chiar și la 40 de ani de la accidentul din 26 aprilie 1986 și după încetarea testelor nucleare atmosferice desfășurate între 1945 și 1980.
Citește și: Iranul nu redeschide Strâmtoarea Ormuz dacă SUA mențin blocada
Regiunile vizate includ departamentul Vosges, Alsacia, Valea Ronului, Puy-de-Dôme, estul Corsicii, precum și departamentele Alpes-de-Haute-Provence și Pyrénées-Atlantiques.
ASNR a precizat că, de-a lungul ultimelor decenii, s-a constatat o reducere a concentrațiilor de cesiu-137 și stronțiu-90, substanțe radioactive, în special în sol, lapte și carne de vită.
Cu toate acestea, produsele provenite din mediul forestier, cum ar fi ciupercile sau carnea de vânat, pot menține „niveluri ridicate de cesiu-137 vreme de ani de zile”.
În aceste păduri, distribuția radioactivității este neuniformă și poate varia semnificativ chiar și în interiorul aceleiași localități, conform precizărilor făcute de ASNR.
În schimb, nu au fost identificate diferențe semnificative în cazul unor produse agricole precum legumele cu frunze, cartofii sau grâul provenite din aceste zone, comparativ cu restul teritoriului.
Potrivit unui raport publicat în 2025, doza medie anuală de radiații provenite din depunerile radioactive generate de accidentul de la Cernobîl era estimată în 2020 la aproximativ 1 microSievert pentru un adult din mediul urban care își desfășoară activitatea în interior și nu consumă produse forestiere. În anumite localități unde nivelul depunerilor din mai 1986 a fost mai ridicat, această valoare poate ajunge până la 20 microSievert pe an, în special pentru persoanele care petrec mult timp în natură sau în zone împădurite.
Limita anuală de expunere la radiații ionizante pentru populația generală este de un milliSievert, echivalentul a 1.000 microSievert, conform Institutului Național de Cercetări și de Securitate (INRS).
Pentru comparație, un zbor dus-întors între Paris și New York implică o expunere de aproximativ 80 microSievert, iar o radiografie toracică presupune circa 58 microSievert, potrivit aceleiași surse.
