Care sunt, de fapt, singurele cuvinte din limba română care nu se pot traduce

În fiecare limbă există anumite cuvinte, anumite contexte specifice și situații chițibușare care le dau bătăi de cap traducătorilor și lingviștilor, care se răgăsesc uneori în imposibilitatea de a traduce anumite vorbe. Cu alte cuvinte, fiecare limbă are secretele și subtilitățile ei, fapt ce poate fi confirmat de următorul scenariu: de câte ori ți s-a întâmplat să porți o discuție cu cineva într-o limbă străină și să te blochezi la un anumit cuvânt întrucât pur și simplu nu ai putut găsi un corespondent în limba cu pricina? Exact! Fiecare limbă are anumite cuvinte intraductibile.

Cuvintele românești care nu pot fi traduse în altă limbă

Asemenea altor limbi, româna conține și ea anumite cuvinte care nu pot fi traduse cu exactitate, fiind confirmate de lingviști și de specialiștii în lexică drept cuvinte intraductibile. Un dicționar care conține astfel de cuvinte, care nu pot fi traduse dintr-o limbă în alta, a fost realizat în secolul al XX-lea de UNESCO și este cunoscut sub denumirea de Dicţionar internaţional de termeni literari.

În acest dicționar internaţional de termeni literari se regăsesc și trei cuvinte din limba română, considerate intraductibile, respectiv: „dor“, „doină“ și „colindă“, deși, în realitate, sunt mai multe. Prin urmare, ne-am gândit să vi le facem cunoscute.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

1. Dor

Cuvântul dor este recunoscut la nivel internațional de lingviști și de specialiștii în lexică ca intraductibil, în ciuda faptului că poate forma expresii și în alte limbi, cum este arhicunoscuta expresie din limba engleză „I miss you“. Am spune că expresia poate contrazice această imposibilitate de a traduce cuvântul, însă, în realitate, cuvântul dor poate fi doar explicat, neavând echivalent.

În schimb, acțiunea de a „duce dorul“ există în toate limbile. În limba română, însă, nu există un singur verb pentru aceasta.

2. Doină 

Un alt cuvânt românesc fără corespondent într-o altă limbă este cuvântul doină (o poezie lirică specifică folclorului românesc, care de obicei este însoțită de o melodie muzicală). Iată, așadar, că poporul român are cuvinte foarte expresive în ceea ce privește sentimentele unui om și moduri „încurcate“ de a și le exprima.

3. Colindă

Dragostea, durerea sau dorul (exprimate adesea prin intermediul doinelor) nu sunt singurele sentimente care au condus românii spre crearea unor cuvinte intraductibile, recunoscute la nivel internațional. Un alt cuvânt românesc intraductibil care nu are nicio legătură cu sentimentele pe care le-am menționat este codindă (cântec tradițional de Crăciun, pe care-l cântă copiii umblând în cete din casă în casă). Cuvântul colindă nu are nici un corespondent într-o altă limbă, deși în alte limbi există noțiunea de cântece de Crăciun.

Citește și: Top 15 cele mai urâte cuvinte din limba română. Ce semnifică de fapt

Străinii nu au un corespondent pentru acestea

Potrivit lucrărilor semnate de reputatul filosof, poet, eseist, publicist și scriitor român, Constantin Noica, limba română conține chiar mai multe cuvinte care nu pot fi traduse într-o altă limbă decât cele care apar în dicționarul realizat de UNESCO, dar care nu au fost recunoscute la nivel internațional.

Iată care sunt acestea:

Împielița, împielițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se încarna.

Întru prep. În. Arată (starea sau) acțiunea în interiorul unui spațiu.

Înfiripa, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență.

Lămuri, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A ajuta pe cineva să înțeleagă sau a înțelege, a ajunge să înțeleagă ceva. Refl. recipr.

Mărțișor, (1) mărțișoare, s. n., (3, 4) mărțișori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie.

Nădejde, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor.

Sinea s. f. art. invar. (Numai în expr.) În sinea mea (sau a ta etc.) = în propria conștiință, în eul propriu, în gând.

Stingher, -ă, stingheri, -e, adj. 1. Care este doar ici și colo; izolat, răzleț, singur. Care se simte undeva străin, dezorientat, stânjenit. 2. Care a rămas fără pereche; desperecheat.

Voie, voi, s. f. 1. Voință, vrere, intenție. Loc. adv. Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenționat, din proprie inițiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenționat.

Vrednic, -ă, vrednici, -ce, adj. 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. Capabil, destoinic. 2. Demn de.., care merită să…, căruia i se cuvine pe drept ceva.