Care a fost și cum arăta primul animal din lume. FOTO

Nu puține sunt dățile în care oamenii de știință vin cu descoperiri impresionante despre animale. De această dată, cercetătorii vin cu ceea ce se presupune a fi primul animal din lume. Află care ca fost călătoria istorică și fascinantă a mamiferelor.

Primul animal din lume iese la suprafață

Primul lucru despre care trebuie să fim clari pentru a ști care a fost primul este: ce este un mamifer? Oamenii de știință iau de obicei una dintre caracteristicile prin care o specie diferă de alta și astfel le numesc pentru a le identifica.

În acest caz, mamiferele își hrănesc puii cu lapte matern și de aici și numele lor. La această caracteristică trebuie să adăugăm și altele importante: sunt endotermi, adică au sânge cald, au un singur os în maxilar, iar trupurile lor sunt acoperite de păr. Această clasă de mamifere include exemplare la fel de diverse precum delfinii, liliecii, lemurii și oamenii.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Cu această definiție avem deja o primă dezbatere: le acceptăm ca mamifere pe cele care au vreuna dintre aceste caracteristici sau trebuie să le aibă pe toate? Discuția științifică obiectează că dacă luăm ca validă prima variantă, includem în grup specii foarte diferite de mamifere iar dacă o luăm pe a doua, omitem taxoni foarte apropiați.

Deoarece virtutea se află la punctul de mijloc, prin convenție științifică speciile cladei Mammalia au fost luate ca fiind cele care îndeplineau toate cerințele. Pe cei care au doar unele caracteristici le luăm ca grup de tulpini primitive, să zicem că sunt protomamifere.

Vom merge „doar” la sfârșitul devonianului, acum 360 de milioane de ani. În acel moment au apărut tetrapodele, animale vertebrate cu patru membre. Din acest grup vor ieși amfibieni, reptile, păsări și mamifere. După cum vă puteți imagina, nu a fost o chestiune de puțin timp.

Peste 100 de milioane de ani, tetrapodele au evoluat și, în timpul Carboniferului, un grup de tetrapode a evoluat în așa-numiții amnioți: animale care puteau depune ouă în afara apei. Acest lucru le-a servit să cucerească pământul și să nu depindă de apă pentru a se reproduce.

Acești amnioți, de-a lungul timpului, au fost împărțiți în trei mari grupe: anapside, sinapside și diapside. Diferă prin numărul de gropi pe care le au pe cranii, în spatele orbitelor. Anapsidele nu au gropi, sinapsidele au una, iar diapsidele două. Din grupul de sinapside au apărut mamiferele, dar mai erau câțiva pași de parcurs.

O rozătoare, strămoșul mamiferelor?

A fost în Permian, în urmă cu 300 de milioane de ani, când sinapsidele erau reprezentate de pelicozauri și alte reptile mamifere. Ei bine, reptilele mamifere erau animale care arătau ca reptile, dar cu unele caracteristici ale mamiferelor.

Avem exemplul lui Dimetrodon grandis, un pelicozaur care avea pe spate un fel de velă care să servească la reglarea temperaturii sale. Aceste specii au fost depășite de terapside, amnioții dominanți, până la sosirea dinozaurilor.

Aceste terapside sunt calea de mijloc între reptilele mamifere și mamifere. Un exemplu al acestor strămoși ar fi cinodonții, care au început să aibă sânge cald, păr și au dezvoltat un palat pe cerul gurii, care le-a permis să mestece și să respire în același timp, o caracteristică a mamiferelor. Dintre speciile de cinodonți putem aminti „capul de câine” Cynognathus, cheie în evoluția primelor mamifere.

Unele forme carnivore de sinapside mici au evoluat în primele mamifere în timpul Triasicului târziu. Pe tot parcursul Mezozoicului, pământul a fost dominat de dinozauri. Mamiferele s-au dedicat să respecte regulile lor. Au așteptat în umbră, extinzându-se și diversificându-se de la siguranța vizuinilor lor. Cu cât este mai mic și mai ascuns, cu atât mai multe oportunități de a prospera și de a nu ajunge în gura unui dinozaur.

La sfârșitul Triasicului și la începutul Jurasicului, cele mai apropiate rude ale mamiferelor mâncau insecte și se mișcau noaptea, evitând dinozaurii. Un exemplu al acestui mod de viață se găsește la Morganucodon, o specie asemănătoare cu un șoarece sau cu scorpionii care nu ar depăși 15 centimetri lungime fără a-i include coada. A trăi noaptea nu este ușor. Mamiferele care au câștigat simțuri pentru a ajuta la acest lucru au prosperat, cum ar fi auzul mai bun și firele de păr pentru a se încălzi în absența soarelui.

Aceste avantaje ne-au permis să ne diversificăm în timpul Mezozoicului, în ciuda faptului că avem dinozauri ca prădători. Așa au fost împărțiți în principalele grupe de mamifere: tricodonți, multituberculați, placentare, monotreme și marsupiale. Primele două au dispărut, următoarele trei grupuri sunt încă aici. Marsupiale sunt, de exemplu, canguri și koala. Dintre monotreme avem doar specii rare: echidna și ornitorincul. Printre placentare suntem, oamenii, și toate animalele care sunt gestate în placenta mamei lor și se nasc deja formate.

În China, a fost găsită fosila unei specii numite Juramaia sinensis, o mică rozătoare care ar fi „stră-străbunicul tuturor mamiferelor placentare care există astăzi pe planetă”, în cuvintele lui Zhe-Xi Luo, profesor. de Biologie și Anatomie a Organismelor la Universitatea din Chicago.

Extincția în masă din Cretacic-Paleogen a distrus dinozaurii. Mamiferele au ieșit din vizuinile lor fără teamă de prădătorii lor deja dispăruți. Au populat complet Pământul și au devenit clasa conducătoare până astăzi.