Cum devin oamenii „prizonieri” ai slujbelor pe care le urăsc

Statutul de „prizonieri” la locul de muncă îl au aproximativ 8% din angajaţi la nivel global, dar nu fac nimic pentru a-l schimba.

Aproximativ 8% din angajați sunt „prizonieri” ai slujbelor pe care le au, însă nici nu fac nimic pentru a le schimba, potrivit unui studiu realizat de firma Aon Hewitt, pe baza informaţiilor oferite de 500.000 de angajaţi, relatează Bloomberg, citat de news.ro.

Motivul pentru care angajaţii au căpătat acest statut este lipsa de motivaţie, care face ca munca să fie considerată o povară, ceea ce afectează întreaga viaţă a persoanei respective.

”Dacă eşti atât de demotivat şi te simţi blocat, ce fel de soţ, partener sau prieten eşti, cel fel de viaţă ai în afara serviciului? Nu eşti într-o postură grozavă. Ne pare rău pentru aceşti oameni”, a declarat Ken Oehler, analist la firma americană de consultanţă în domeniul resurselor umane Aon Hewitt.

Știri din lume

O nouă monedă în România, bani noi de la BNR. Ce valoare are, cu ce...

Știri din lume

Recunoști vedetele tale preferate transformate de un artist digital. Cum arată artiștii și politicienții dacă...

De ce nu încearcă oamenii să îşi schimbe locurile de muncă, cu atât mai mult cu cât se simte o îmbunătăţire a condiţiilor pe piaţa muncii?

„Prizonieri” cu cătușe de aur

Unul dintre motive l-ar reprezenta faptul că sunt legaţi de birouri cu o pereche elegantă de cătuşe din aur. Prizonierii, conform definiţiei date de Aon Hewitt, nu sunt persoane care nu-şi găsesc de lucru, ci oameni care nu vor să caute. Şi asta, pentru că sunt plătiţi prea mult.

Cercetările efectuate de Aon Hewitt au arătat că peste 60% din aceşti prizonieri au salarii peste cele din piaţă, comparativ cu circa 48% din cei care nu corespund acestei definiţii.

”Sunt plătiţi mai bine decât ar putea găsi pe piaţă, pentru că managementul companiei nu este performant”, a afirmat Oehler.

După aceea se instalează inerţia. Cu cât un angajat stă mai mult într-o companie, cu atât este mai probabil să se simtă blocat.

”Sunt oameni care stau de mult într-o companie şi simt că au trecut prin multe acolo”, relevă studiul.

Totuși, sarcina de a ajunge la fericire (sau angajament, potrivit termenului folosit de resursele umane) nu ar trebui să revină numai angajaţilor.

”Angajamentul este ceva ce este datorat de organizaţii angajaţilor”, a precizat Oehler.

Desigur, aşa cum aşa-zişii prizonieri ştiu foarte bine, multe companii nu vor oferi acest angajament. În acest caz, angajaţii au de ales să ceară ceea ce vor şi, în caz că nu funcţionează, acesta ar putea fi un bun început pentru căutarea unui nou loc de muncă, a încheiat Oehler.