18:19
Se spune că legătura dintre artistul – instrumentist și instrumentul său este una specială. Dacă o să vizionați episodul de astăzi, de la ora 20.00, al podcastului @printreartisti – o să descoperiți profunzimea legăturii pe care Marian Mexicanu o are cu acordeonul său.
Atunci când el atinge claviatura acordeonului, îți vine în minte expresia – „parcă face dragoste cu el”. Atingeri fine, uneori scurte, dar precise, alteori profunde și apăsate, ambele susținute de o mimică a feței care se completează armonios, o interpretare-spectacol de sunet și actorie.
Nu aș face un rezumat al acestui episod-document în care doi prieteni deapănă amintiri din copilăria petrecută în jurul acordeonului, dar nu pot să nu prezint unul din tablourile „pictate” de Marian în timpul emisiunii, în care el stă într-un cort de nuntă (la vârsta de 11 ani), pe undeva prin Ferentari, încercând să fure din talentul lui Ionică Minune, cel care avea să îi devină idol, părinte spiritual și mai ales prieten pe viață, ascultând tot programul de la nuntă timp de 12-14 ore, până pe la orele 4-5 dimineața, când se striga darul, indiferent că era frig, ploua, ningea sau era cald. Nemâncat fiind, mai primea semințe sau, poate, mere glazurate de la vânzătoarele ambulante. Răutăcioșii spuneau că sunt făcute „în cadă”; el se bucura oricum, că altceva nu mânca; era avid să descopere magia muzicală care ieșea din cutia cu clapete albe și negre.
Tabloul acesta îmi amintește de celebra povestioară a lui Hans Christian Andersen, „Fetița cu chibrituri”, care te poartă într-o lume minunată, de unde nu ai vrea să te întorci niciodată.
Vizionare plăcută!
